This is it
I decided to end this blog. Follow me on Facebook: www.facebook.com/razvanmion
Am decis sa pun punct acestui blog. Ma gasiti pe Facebook: www.facebook.com/razvanmion
BRECHT dixit
“WOULDN’T BE EASIER FOR THE GOVERNMENT TO DISSOLVE THE PEOPLE AND ELECT ANOTHER?”
BERTOLT BRECHT
neo-pretzel
m-am intors azi de la berlin si am decis sa download de pe propria camera ceva imagini despre o expozitie interesanta pe care am vazut-o. printre imagini am gasit fotografiile de mai sus , de care uitasem. sint facut la premiera la “springtime for hitler: the producers” a lui mel brooks. imaginati-va ca tot berlinul era impinzit de steagurile pretzel si ca in ziua lansarii mel brooks va merge pe strada in masina lui hitler in uniforma, cu mustata, salutind cu heil pretzel. genial…
pentru cine nu stie musicalul si filmul (musicalul e din 1968, o alta versiune in 2005): http://www.youtube.com/watch?v=rNXj-SCx5dY
“enjoy, have a lough on history and guilty feelings” ca sa citez un prieten de-al meu.
daniel vighi despre scuipati
(de obicei pun o imagine aici. acum nu pot ca imagieea ar fi jenanta, chiar daca perfect reprezentativa pentru poporul roman placut impresionat de scuipati in fata..)
Am privit stupefiat la reacţia de agresiune şi la scuipăturile numitului Giovanni Becali în dialogul cu Emanuel Terzian la o emisiune sportivă şi nu mi-a venit să cred ochilor.
Faptul că asemenea oameni apar în direct în faţa telespectatorilor şi fac ceea ce fac este expresia drumului ţării spre haiducie, semidoctism, clanuri siciliene, latifundiari cu apucături medievale. Cazul Giovanni Becali e simptomul unor patologii sociale în care găsim grandomanie, tupeu, cinism, sfidare publică. Adăugaţi aici o presă în curs rapid de tabloidizare. Toate au clare explicaţii psihosociale. Mai întâi starea de nimic ajuns.
În literatură, asta se regăseşte în tipologia parvenitului. Cazurile actuale sunt însă mult mai complicate decât a putut literatura autohtonă să surprindă. Dinu Păturică, prea bine cunoscutul erou care ilustrează pentru populaţia şcolară prototipul neamului prost ajuns, e depăşit de cazurile sociale de parvenitism contemporan.
Forţa nefastă a parvenitismului socio-economic al ţării de după revoluţie a fost amplificată de faptul că, în epoca regimului comunist, elitele tradiţional cultivate şi natural cu stare au dispărut prin puşcării. Astăzi le-au luat locul oameni care nu se pot obişnui cu statutul social dobândit în câţiva ani fără eforturi, prin tunuri economice, prin dispreţul legii, prin relaţii toxice. În multe cazuri, aceştia au furat pur şi simplu averea publică.
Parveniţii de felul lui Giovanni îi depăşesc cu mult pe Dinu Păturică, Tănase Scatiu sau Gore Pirgu: modelele parvenitismului canonic din şcoli. Sunt peste exemplele din manuale cu exact măsura oferită de averile, loviturile financiare, ingineriile şi scenariile care i-au propulsat în prim-plan. Clasa burgheziei mijlocii - aceea tăcută, onestă şi harnică - piere sub loviturile crizei şi sub taxele forfetare. Capitalismul popular, îngrădit de lege şi cu dimensiuni sociale, este departe de România, atâta vreme cât avem o social-democraţie demagogică, aflată în mâna unor capitalişti tip Mazăre. Aşadar, atât timp cât există în prim-planul vieţii sociale figuri ale înavuţirii prin apartenenţa la reţelele subterane ale fostei Securităţi şi ale nomenclaturii, suntem încă departe de civilizaţie. Prin aceştia trăim în lumea scuipatului lui Giovanni. (Daniel Vighi, cotidianul, 20 aprilie 2009).
free gigi
Trebuie sa recunosc ca arestarea lui Gigi “Razboinicul Luminii” Becali nu mi-a provocat nici o emotie de nici un fel. Nici bucurie, nici tristete. Ma lasa indiferent. Totusi, am urmarit circul televizat al Antenei 3 si realitatii TV (ambele la fel de maneliste si tabloide). Abia in noaptea in care mandatul de arestare era emis de judecatori m-am emotionat. Afara in fata judecatoriei circa 200 de persoane cu fete de infractori de drept comun si cu dintii infipti in seminte strigau scupind “Be-ca-li”. In mijlocul lor trona un mare banner “Free Gigi”. Am crezut pentru moment ca printre oamenii de acolo mai erau si citiva cu simtul ridicolului si care subtil faceau glume intelese doar de rafinati. Sigur, cei din jurul bannerul erau fericiti ca li s-a explicat ca “free” inseamna “liber”. Marog, nu li s-a explicat si subintelesul.
A doua zi am aflat ca a fost o farsa a unor blogeri. Sint dezamagit. Chiar credeam ca fanii lui Becali au inceput sa fie subtili.
o bomba in fundul lui lenin
Agentiile de stiri anunta ca un atentat a avut loc la St. Petersburg. O bomba a fost detonata in statuia lui Lenin. Cum bomba a fost mica in comparatie cu Vladimir Ilici, a explodat doar fundul marelui lider. Istoria ne joaca feste in fiecare zi.
mirarea unui incompetent
ministrul culturii t. paleologu este intruchiparea incompetentei la rangul cel mai inalt. si se mira tot timpul ca este criticat. sigur, aroganta clasica a burghezului care nu a urcat in viata lui in tramvai si caraia pritenii (citez): “ii spun Toader. Desigur, cu acel r specific Paleologilor, un r frantuzit.”
de la exprimarile tip “pleasca” care il dezonoreaza la semnaturile puse ilegal pe documente ulterior anulate, numirea unor incompetenti clasici in pozitii cheie in minister, organizarea de consultari false la care nu discuta si doar afiseaza, sint sigur ca mai sint si mai urmeaza.
de curind am vazut si un raport al unei intilniri cu operatorii culturali. este de un caraghios teribil. sa nu cunosti legislatia, tu care esti pus sa veghezi repectarea ei este ceva de neinchipuit. cred ca o reclamatie la dna nu ar strica.
sper doar ca specialistul in moda sa il sfatuiasca de bine: e foarte in trend acum sa demisionezi cind esti incompetent.
de peste tot mai frumos ca la noi
Promisesem ca revin cu imagini din moda strazilor bucurestene (vezi postul asta). Din pacate nu am gasit nmic recomandabil, nimic care sa ma fi oprit in loc.
Revin,insa, cu imagini din 11 alte orase.
Imi ramine sa visez la ziua cind si romanii vor arata la fel de relaxati si frumosi ca altii.
Nota: Imaginile sint culese de pe diverse bloguri. Linkurile blogurilor le gasiti in sectiunea links de aici.
Zurich
Vancouver
Tokio
Rio de Janeiro
New York
Milano
Madrid
London
Helsinky
Buenos Aires
Stockholm
sintem romani stim sa ne distram
Zilele astea am vazut zapind pe canalele tv autohtone ca exista o emisiune intitulata “Sintem romani, stim sa ne distram”. Azi citesc un articol intr-un ziar: “Numarul solicitarilor la Serviciul de Ambulanta al Capitalei a crescut cu 20 la suta de Craciun, multi dintre bucuresteni avand suferinte digestive, coronariene, coma alcoolica sau tentative de suicid, in timp ce la SMURD a fost inregistrate multe accidente rutiere, potrivit medicilor.”
Bunul meu prieten S.M., chirurg la Spitalul de Urgenta Floreasca, a fost iar de garda de craciun. Asa e norocul lui. Ultima data a fost de revelion. Unul din cazurile grave ale noptii a fost un pacient din care a trebuit sa scoata 27 de sarmale.
Wow… sintem romani, deci stim sa ne distram… excelent.
guvern de reprezentare proportionala
Am fost sufocat de imaginile de la televizor cu manelisti, detinatori de ferari, proprietari de limbaj de manivela, ideologi prafuiti. Wow… cind m-am uitat mai atent dedesubtul imaginii scria ministru, prim ministru, presedinte senat. Deci aia de ii detest eu sint de fapt ministri si isi reprezinta poporul de 30% prezent la vot. Din inima sper ca doar 30% sint reprezentati de acest guvern. Este rusinos sa rabdam dealerul de ferari pe post de ministrul sanatatii si o detestabila profesoara mediocra pe post de ministrul educatiei. Am uitat: la mediu este unul de vinde plajele de pe litoral, la ministerul economiei un primar ce nu a reusit sa conduca un oras, la cel al tineretului (inutil) o fosta miss ceva. Din nefericire asta este noul guvern (cu o majoritate substantiala in parlament, ceea ce ma ingrozeste).
Despre ideologi prafuiti si conservatori numai de bine. Ei conduc guverne.
felicitari de parcare
mari si grandioase felicitari celui care a pus la un loc blogul “Am parcat de-a-n pulea!!!”. uitati-va pe el si vedeti unde e civilizatia. dar nu stati degeaba. pozati si trimiteti. un alt loc unde sa trimiteti fotografii si filme cu smecherii de romania: http://www.realitatea.net/smecherderomania
arat bine neangajat
Chiar daca nu mai au slujbe si criza isi face simtita prezenta, tot bine se imbraca, tot bine arata. Si nu vind ghiuluri de aur sau casete cu manele/house ci… mere. How sweet…
vot alb, nu in alb
Astazi am decis sa votez “alb”. Ce este votul alb, mai jos.
Votul alb sau votul de protest reprezinta, in orice sistem democratic, dreptul cetatenilor de a-si manifesta nemultumirea sau nehotararea in cadrul proceselor electorale cum sunt alegerile sau referendumurile.
Acest tip de vot este consecinta directa a esecului sistemului politic de a recastiga increderea electoratului si exprima dezamagirea si nehotararea cetatenilor chemati la vot. Votul alb are, insa, o calitate singulara. Le permite cetatenilor sa isi exercite dreptul la vot si sa participe la procesul central al oricarei democratii: alegerile, momentul cheie in care alegatorii isi desemneaza alesii.
Supranumit si “absenteism civic” de organizatiile din Franta, unde Adunarea Generala a aprobat, in 2003, proiectul de lege 1459 (2002-2003) pentru recunoasterea votului alb, acest tip de vot constituie un instrument esential pentru imbunatatirea platformelor politice si a programelor de guvernare.
Putin cunoscut in Romania, votul alb reprezinta un subiect important de dezbatere in democratiile din intreaga lume si o realitate pentru tari dezvoltate ca Franta, Belgia si Suedia.
La nivel european exista o serie impresionanta de grupuri si organizatii care militeaza cu succes pentru introducerea votului alb ca vot valid in scrutinele electorale.
Un astfel de exemplu este “Citoyens europeens pour le vote blanc” (www.cevb.org) din care fac parte tari ca Danemarca, Spania, Bulgaria, Irlanda, Marea Britanie unde exista proiecte legislative si miscari cetatenesti importante pe aceasta tema. Mai multe informatii pot fi accesate si de pe urmatoarele adrese: www.vote-blanc.org, www.ProtestVoteParty.org.
Votul alb constituie si un mijloc dinamic si modern de a creste nivelul de participare civica si de reducere a fenomenului de alienare in randul segmentului de varsta 18-25 ani, caracterizat de cele mai multe ori prin absenteism, nehotarare, dezinteres.
Personal, voi vota alb. Daca aveti dubii si credeti ca e posibil ca un vot alb sa fie stampilat si utilizat ulterior puneti de doua ori stampila si va fi anulat.
Obama cu respect
Ieri nu am putut posta. Am fost inmarmurit. Ce frumos, ce minunat, ce presedinte tinar, aratos, cu un discurs genial. Oare noi vom putea sa avem politiceni ca el?
Ce mult a trecut de la “I have a dream…” pina la “Yes, we can”. Dar s-a intimplat. Ascultati “victory speech”.
Respectele mele President Barack Obama.
Update: Am studiat cu mare atentie tot parcursul electoral al lui Obama, muzica folosita, discursurile, prima conferinta de presa ca president-elect. Pentru prima data (nu am fost niciodata prietenul s.u.a.) imi spun ca noi nu vom avea nicodata un presedinte comparabil cu cel american. Sigur, as vrea o si presedinta ca cea Finlandei, dar nu se poate nici asta. Nu pentru ca nu exista, pentru ca nu vrem. El vorbeste pe ritm de Fugees, ai nostri pe ritm de Mircea Rusu. Obama vorbeste despre ideologie si vis, ai nostri despre ciubuc si spaga. Noi vrem manele si ii urim pe cei care asculta opera. Sint prea culti pentru audiurile noastre albe. Never… ce trist…
nu toata lumea moare
Zilele trecute era sa fiu ucis de un sofer dement cu o viteza incredibila. Politistul de vis-a-vis incremenise si flexase putin picioarele. Probabil se astepta sa ma vada imprastiat peste tot. Nu a avut nici puterea sa sufle in fluier decit cind era prea tirziu si soferul disparuse. Macar m-a intrebat daca sint bine si daca am nevoie de salvare. Nu aveam nevoie de nimic, eram socat ca cineva poate sa fie indiferent la viata. Ca cineva poate ucide fara sa clipeasca, doar pentru ca are impresia ca superioritatea data de o masina scumpa il apara de orice. Poate… Insa nu il va apara de cosmaruri.
Am gasit afisul de mai sus pe un site. Il dedic tuturor celor care conduc dement, si prietenilor mei care cred ca o bere nu conteaza la volan.
Stima noastra si mindria
“Aproape jum?tate dintre tineri nu stimeaz? nici o persoan? public?, potrivit unui studiu realizat de Asocia?ia Euro<26 Rom�nia, pe un e?antion de 2.500 de tineri, de peste 18 ani. Cealalt? jum?tate ?i-a dat votul pentru Mihalea R?dulescu (peste 7%), Mircea Badea (6,5%), Traian B?sescu (4%), p?rin?i ?i Gigi Becali (cu c�te 3,5%). La sf�r?itul listei stau Bill Gates, Octavian Paler ?i profesorii (0,3%), care au fost a?eza?i pe acela?i podium cu Elena Udrea ?i Corneliu Vadim Tudor.
La capitolul modele, 70% nu au ales pe nimeni. Restul dau nume precum Andra ?i Alina Sorescu, C?t?lin M?ru??, urmat de prieteni, Elena B?sescu, fotbali?tii Cristi Chivu ?i Adrian Mutu sau Honorius Prigoan?." (Cotidianul, 01 octombrie 2008).
Cutremurator...
Britanicii tineri ii au ca modele pe profesorii care le predau, germanii tineri il stimeaza pe Willy Brandt. Ce frumosi sint romanii...
Articolul complet aici.
P.S. In imagine este Willy Brandt, laureat al Premiului Nobel, socialist german, fost cancelar al Germaniei.
Profunzimea superficialitatii
Profunzimea mea are de suferit. Zilele acestea vrea sa fiu si sint superficial. E asa de bine. Intre citeva texte pe care trebuie sa le scriu si doua carti care asteapta sa fie terminate de urgenta, fac mici incursiuni de shopping. Remarc tineri si mai putin tineri, simpatici, imbracati frumos, pe biciclete dragute, veseli, zimbind. Sigur, nu sint in Bucuresti. Nici in Romania. Asa de bine este sa ii privesti pe frumosii trecatori ai altor popoare. Ai nostri sint plati, terni, neremarcabili, ca si parintii si bunicii lor. Ma gindeam azi ca atunci cind copii vor deveni complet diferiti de parinti vom putea spune ca am inceput ascensiunea pe curba lui Gauss. Si cind batrinii nostri vor intelege ca nu banii ii fac pe altii sa se imbrace frumos si sa citeasca altceva decit Paulo Coelho.
Mai jos citeva exemple (fotografiile sint din Helsinki, New York, Stockholm, Londra). De departe cea mai spectaculoasa strada este cea londoneza.
Promit sa revin cu imagini din Bucuresti daca gasesc ceva interesant.
P.S. Nu am scris de ceva vreme, insa am absentat motivat. Am calatorit foarte mult si am pregatit noul nostru centru de arta contemporana (o sa dau detalii ceva mai incolo, aproape de deschidere).
amintiri marxiste
Groucho Marx: “Nu m-a? �nscrie �ntr-un club care mi-ar da voie s?-i devin membru.”
noul emo fata cu dreapta
Zilele astea am descoperit ca inventam noi subiecte daca tot nu ne pricepem la nimic. Acum afla si presa ce este emo si ii asociaza cu diverse timpenii (de exemplu un titlu de ziar spunea ca echipa e fotbal a romaniei este emo - peiorativ, desigur - fara sa stie ca emo citesc, au ceva cultura deci imposibil ca forbalistii sa fie emo).
Oricum nu vreau sa comentez si eu despre asta. Este o chestiune care tine de libera optiune.
Insa va invit sa aruncati privire la imaginea de mai sus: in stinga un emo boy si in dreapta un nazi boy (presedintele miscarii noua dreapta, care se pretinde imaginea normalitatii).
Eu prefer sa fiu emo, homosexual, transexual, anticrestin si toate celelalte la un loc decit sa fiu normal ca nenea din dreapta (care, apropo, este mai tinar ca mine).
Curs? pe autostrada zbur?toare
M-am �ndr?gostit de doctor. Mai precis de unul dintre proiectele lui la care visez de mult. O autostrad? suspendat? paralel? cu inelul median al Bucure?tiului.
Cineva zicea c? inelul median nu poate s? fie paralel cu autostrada, pentru c? e inel ?i autostrada e o linie. Invidio?i c? lor nu le iese nici cum. Eu de mult fabulez la aceast? solu?ie. Vine omul din provincie, intr? pe ea pe la Giurgiu ?i iese �n Ploie?ti. A?a scap de vizitele m?tu?ii mele care conduce o bomb? de Dacia care pocne?te amenin??tor de fiecare dat? c�nd parcheaz? �n fa?a blocu lui meu de m? ?tiu to?i vecinii. Intr? femeia pe autostrad? ?i nu mai ajunge la mine c? nu mai are cum.
Mai mult, dup? cum spune doctorul, autostrada va trece pe la etajele 3-4. Per fect la o adic?. Eu stau la 4, deci �i fac cu m�na m?tu?ii mele. A?a nu se sup?r? c? nu m? vede mai des. ?i eu nu m? sup?r c? o v?d prea des. Pe de alt? parte, multiple avantaje vor decurge de aici. Scurt?m Intercontinentalul (?i a?a �mi displace cl?direa), t?iem un pic din cl?direa hidoas? din Charles de Gaulle ?i poate d?r�m?m cele 17 etaje ale cl?dirii de l�ng? cate dra la catolic? (tot este ilegal?, dar exist?). Pentru mine este perfect oricum. �mi refac ?i bugetul afec tat de infla?ie. Pun taxa pe balcon ?i care cum trece �l taxez. Un sin gur lucru m? �ngrijoreaz?. Unde o s? arunce vecinii mei pungile cu gunoi? C?ci ei le aruncau direct pe geam �n parcul din fa?a blocului. Acum ce o s? se �nt�m�ple? Mergi pe autostrada ?i fleo?c! Poc, o ro?ie stricat?, poc, o coaj? de cartof. Nu este corect s? le ia oamenilor spa?iile verzi �n care aruncau gunoaiele.
Marele avantaj �ns? va r?m�ne, ca s?-l citez tot pe doctor, c? devenim ?i noi �capital? de larg? respira?ie democratic?�.
Acest text l-am publicat in Timeout, 19 iun 2008.
M-am linistit cu un pumn in gura
M-am linistit, bienala functioneaza perfect. Peste 15.000 de vizitatori in 10 zile. Peste 250 de jurnalisti, critici si artisti straini prezenti la Bucuresti. Mergeti sa o vedeti.
Dar linistea mea a fost un pumn in gura. Dupa ce m-am bucurat de linistea din timpul paradei gay de la Bucuresti (nu au mai fost capete sparte), iata ca la Moscova delirul nazist a fost fara limite. Un parlamentar german prezent la parada gay a fost batut bestial iar Parlamentul german cere masuri drastice impotriva guvernului rus.
Uitati-va la aceasta imagine. Aproape ca ne induioseaza cum arata normalitatea. In uniforma si aproape sufocat de cirnatii infulecati in ajun. Noroc ca nemernicul de gay nu a fugit ca era acuzat si de ucidere din culpa prin sufocarea politistului pocnitoare.
Daca astia sint normalii eu vreau sa fiu anormal.
P.S. O parte din participantii la bienala au manifestat alaturi de gay. Bravo lor.
licheaua e nemernica
Stiu ca am zis ca revin in iunie. Insa azi nu ma pot abtine.
Ion Iliescu catre Gabriel Liiceanu: �Asist?m la men?inerea lichelelor sau la perpetuarea unora, precum domnul Liiceanu, care continu? s? perturbe ordinea din ?ar?.” Baba e tare. Dupa ce m-a batut in Piata Universitatii, dupa ce mi-a stricat tineretea, dupa ce a perpetuat starea de mojicie acum scoate capul si cere iar ordine. Nemernicul nu are limite. Poate chemi iar minerii tataie, sa puna ordine si sa ne bage mintile incap. Doar intelectualii sint marii dusmani ai tarii. Pentru cine nu stie cine este uitati-va la filmul de mai sus.
sint blocat
Pregatirile pentru BUCHAREST BIENNALE m-au blocat. Voi reveni dupa luna iunie pe blog. Pina atunci vizitati www.bucharestbiennale.org si veniti sa vizitati bienala. Pe 22 iunie este deschiderea oficiala urmata de o super petrecere data de Pilsner Urquell. Pe site gasiti programul.
Citit 22 postat Pejovschi
Astazi citesc 22. Si un text de Dan Perjovschi:
“Cotidiene
Un numar oarecare de tibetani au fost impuscati, in China inca un dizident a fost arestat, in Irlanda e greva. Nu ne intereseaza. Niste adolescenti bat fara motiv niste adolescenti, doar ca sa trimita pozele pe celular. Nu ne intereseaza. O casa de patrimoniu a fost daramata, un colt de parc a disparut, cutare uzina a deversat niste reziduuri, Universitatea este acoperita de o reclama anticelulita. Nu ne intereseaza. Cetateni romani sunt incatusati si expulzati fara motiv din cutare tara, in fiecare saptamana dispare un spatiu cultural si in locul lui se naste inca un magazin de papuci. Toata lumea scuipa direct pe trotuar, preotii au voie sa faca politica, lumea a fost facuta in sapte zile. Nu ne intereseaza.”
Asta imi aduce aminte de cit de mult mi-a placut desenul de mai sus facut de el.
Noii teroristii si ele anarhistele
Noi, Bienala de Arta Contemporana Bucuresti - Bucharest Biennale - am trimis niste amarite de carti postale catre grupul h.arta de la Timisoara (am vorbit de ele in postul anterior). Militienii le-au deschis pachetul sa vada daca nu cumva sint manisfeste anti ceva probabil. Va informam pe cale oficiala ca sint niste carti postale despre un eveniment de arta. Adica ceva super anarhist si daca mai luam in considerare ca sint si in engleza eu cred ca meritam anchetati. Doamne, cite circumvolutiuni aveti? (circumvolutiuni = niste denivelari de pe organul lipsa).
Niste anarhiste scriu prietenilor
Dear friends!
We have just returned from Bucharest, where between 2-4 of april took place the biggest NATO summit in history. Some people, (between 50 and 100) wanted to express their opinions about this summit, about war and militarization and a space was rented in Bucharest as a place for discussion, workshops, projections (and, in the “worst”case and only in the opinion of some of the participants, as a starting point for peaceful, quiet march in the city,in the conditions in which any public manifestation, no matter as peacefull, was oficially forbidden during the summit ). On the 2nd of april, the first day of summit, the riot police entered this space, beaten up people and arrested everybody inside without any legal basis, just on the presumption that “something might happen”. Later on that day they had to release everybody, as a consequence of the interventions of human rights groups and of people piqueting the police stations. But even if the detained people were released, the surveillance and the threats from the part of police continued.
It would be quit a lot to say about what happened there, about the atmosphere of terror, about the mass-media campaign that started weeks before the summit to construct an image of the “dangerous anarchists” that will destroy the city and our image of nice, obeying country, about people denied entry at the border on the reason that they had on them flyers against NATO and against violence, about the harassment of the people involved and also of their families and friends, about the surveillance of phones and internet activity made official and legal, etc. If you are interested you can read about these on indymedia romania site (http://romania.indymedia.org/) and also in other independent media.
We wanted to tell you also about what is happening to us. In September 2007, we were part of a project called Spatiul Public Bucuresti | Public Art Bucharest 2007 (http://www.projectspacebucharest.blogspot.com/, www.spatiul-public.ro), project in the frame of which we conceived and organized the events of a Project Space. Some of the people with whom we worked at Project Space were also involved in organizing a program of cultural events in reaction to the NATO summit in Bucharest. During the anti NATO protests in Bucharest and now, after we have return to Timisoara we realized that we were under the observation of the secret police even since September when we were working at the Project Space. Our phones are listened to, we are followed on the street (and our followers don’t even hide) and we have just discovered some strange connections in our laptops which allow remote access to all the data inside to some persons that we don’t know (we used our laptops during Project Space events and many people had access to them).
Although it is definitely distressful to know that you are constantly watched, it is not the case that they could find the evidence of any illegal activity whatsoever from our part. The only thing that we did, and that we will continue doing, is to express our citizen right to the freedom of speech. And only because of this, our private lives are wide opened to the eyes of some people payed from our tax money to harass us. The only reaction we can think off is to make this harassment as visible as possible, to tell everyone about it. This is the reason of this email.
One of the main critiques of Romanian communism is in relation to the constant surveillance, to the fact that you could not trust anybody and that all your moves and all your words were constantly observed. Now, when in our country any idea of the Left is so righteously condemned as “totalitarian” and “communist” with the purpose to reinforce even more capitalism as the only possible alternative, the constant surveillance is still part of the everyday life. It is enough to state publicly your opinions and you will be subjected to the same sort of surveillance as before 1989, even if now we are living the “freedom” times of capitalism.
Best wishes from us!
Maria, Rodica, Anca
P.S. h.arta este un grup format din 3 artiste si teoreticiene. tot azi am aflat ca in minte politiei romane lia perjvschi este prea inchisa la ten si publicatia ei detective draft nu poate fi romaneasca pentru ca e in engleza. prostia militienilor mare. si se dau politisti.
Anarhistii destabilizatori ai calmului NATO
Zilele astea asist perplex la un intreg spectacol de pupat funduri NATO. Nu are voie nici musca sa ii deranjeze pe nemernici gen Sarkozy, Putin sau Bush. La granita Romaniei aflam (de la un politist indignat) ca au fost ceva cetateni germani care doreau sa introduca in tara afise antiNato si anti-violenta. Ca sa vedeti ce nenorocire nationala si cum puteau acei tineri sa destabilizeze linistea invaziilor militare. Aseara am mai vazut una tare de tot. Era “breaking news” la Realitatea TV cum ca au fost arestati si se aflau in audieri niste infractori periculosi care … vopsisera pe un zid un semn antiNato. Cind ma gindesc ce mizeri si cit de umili putem fi ma apuca greata. Uite ca pun si eu semn antiNato aici. Ma arestati?
UPDATE Cred ca trebuie sa ne arestati pe mult mai multi. Presa de azi 27 martie 2008 spune: “Europenii se opun ferm amplasarii scutului american antiracheta pe continentul nostru, arata un sondaj al institutului Harris Interactive, dat publicitatii vineri. Cu cea mai mare inversunare se opune proiectului Germania unde 71% dintre cetateni s-au declarat impotriva si doar 19% au avut un raspuns favorabil. Urmeaza Spania cu 61% impotriva si 19% pentru si Franta cu 58 la 22%.”
Mi-am pus Busuioc in creier
Costel Busuioc este pe toate ecranele patriei. In direct, in indirect, cintind, pupind oameni, vorbind cu politicieni, exprimind pareri, premiat de ministrul culturii vii. “Marele” roman salvator de manelisti spanioli este nelipsit de doua zile din ziare, de la radio, de pe televizoare. Acum putem spune ca noi sintem dulci si scumpi, ca nu furam, ca nu dam in cap, ca sintem plini de talente si ca am dat o mare valoare - in lipsa de un laureat de Nobel merge si Busuioc.
Pe celelalte canale cel mai importat tenor al nostru Bogdan Mihai este balacarit de zor de catre toata lumea pe motiv ca a aparut in cluburile gay ale capitalei. Adica: oricit de valoros ai fi nu conteaza - tara te vrea prost si heterosexual.
Asta e. Mai avem pina la Nobel. Ne multumim cu scene in aer liber la Madrid unde o sa cinte Busuoc si nu nenorocirea aia de homosexual apreciat de specialistii in ale operei. Ala nu e bun.
P.S. Felicitari Bogdan…
Lali Puna Muse Pinback
Astazi nu am chef de lucruri serioase. E duminica si va dau sa ascultati ce ascult si eu.
Lali Puna: Micronomic
Muse: Starlight
Pinback: Fortress
Patrick Wolf: The Magic Position
Scissor Sisters: Kiss You Off
The Magic Numbers - Love is Just a Game
John Cameron Mitchell: Hedwig And The Angry Inch - Origin Of Love
Felix, impotriva
PROTEST IMPOTRIVA RESTAURATIEI
In urma deciziei nr.51/2008 a Curtii Constitutionale
prin care a declarat ca fiind neconstitutionale
dispozitiile Legii 187/1999 privind accesul la
propriul dosar si deconspirarea politiei politice
comuniste, care produce o adevarata restauratie a
regimului comunist , organizatiile semnatare au decis
organizarea unor actiuni de protest, in Piata
Universitatii (zona fantanii din fata Facultatii de
Arhitectura), incepand din data de Duminica 3
februarie, orele 14.00, si in continuare Luni 4
februarie , Marti 5 februarie , etc. orele 16.00 -
19.00 , pana la rezolvarea urmatoarelor solicitari:
1. Initierea si adoptarea de urgenta a masurilor
legale care sa permita continuarea mecanismului de
deconspirare a Securitatii (politiei politice
comuniste)
2. Revocarea membrilor Curtii Constitutionale.
3. Revocarea imediata a Avocatului poporului
Semnatari:
Grupul pentru Dialog Social
Societatea Academica din Romania
Asociatia Pro Democratia
Alianta Civica
Academia Civica
Freedom House Romania
Institutul de Politici Publice
Fundatia Memorialul Durerii
Agentia de Monitorizare a Presei
Militia Spirituala
Societatea pentru Justitiei SoJust.ro
Societatea Timisoara
Fundatia “Gheorghe Ursu”
Centrul pentru Jurnalism Independent
Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie
Asociatia Revolutionarilor fara Privilegii
Asociatia 21 Decembrie
Liga PRO EUROPA
Academia de Advocacy
Fundatia Soros Romania
Grupul pentru Reforma Universitara (Timisoara)
Fundatia a Treia Europa
Blocul National Sindical
Cumpara, cumpara si iar cumpara
Intotdeauna sarbatorile de iarna m-au deprimat. In timpul comunistilor, adolescent fiind, trebuia sa stau la coada trimis de bunici si parinti sa pot pune mina pe ceva ness, portocale sau orice aduceau la alimentara pe post de delicatesa.
In vremea capitalismului ma deprima cind ii vad pe toti omorindu-se sa cumpere cit mai mult (chiar am vazut un nene care in prag de Craciun el cumpara cauciucuri - de parca atunci avea nevoie de ele). Cind ma uit la imaginile cu cozile ceausiste si la cele din supermarketuri ma ingrozesc ca nu am putut sa scapam macar de dorul cozilor.
Dupa o perioada de lipsuri crincene marketingul postdecembrist a facut ravagii. Nu le reprosez ca au uzitat de dezechilibrele psihice ale romanilor si le-au indus idea cum ca a avea cit mai multe e in spiritul sarbatorilor. In fond un popor inteligent ar fi primit marketing inteligent. Noi am primit ce am meritat (stiu, uii a spne ca si la americani e asa - asa si ne trebuie: sa ajungem ca ei daca suedezii nu ne plac).
Uite asa am avansat de la coada din nevoie la coada din prostie. Prostia de a crede ca de mincare si obiecte depinde totul.
P.S. Am un bun prieten care este medic chirurg la urgenta. Imi povestea intr-o seara cum de Craciun si Revelion cind este de garda nu mai opereaza. Face resuscitare celor care maninca prea mult. Foarte firesc de altfel. Sa maninci pina crapi. Va rog mincati rational, prietenul meu ar vrea sa fie liber acest Craciun.
P.S.1 Fotografia de mai sus apartine lui Andrei Pandele care expune la Galeria 3/4 din TNB pina pe data de 3 februarie 2008. Merita vazuta.
A muri in Irak, fara pantaloni indecenti
M-am intors zilele acestea de la Stockholm. Calatorind des ar trebui sa nu ma impresioneze prea multe, sa admir distant si relaxat orice urbe. Stockholm insa, are acel ceva special pentru mine. Asa cum are Amsterdam sau Berlin, unicele orase de care imi este dor permanent.
Intotdeauna la intoarcere am un sentiment de frustrare ca Bucurestiul nu va fi niciodata atit de frumos si cu oameni atit de politicosi, relaxati si draguti.
Plimbindu-ma relaxat pe strazile orasului (acolo sint foarte calm, insa cum ajung in Bucuresti sint un pachet de nervi) am remarcat ce simpatici sint suedezii, ce inspirat se imbraca, ce imaginativi sint.
Copii, adolescenti si tineri deopotriva, sint indragostiti de moda patalonilor “sagger, skinny-legged, dropped-crotch”. Nu as traduce expresia, fiind mai simplu sa va uitati la imagine.
Am vazut moda asta usor diferita (pantalonii nu sint strimti, ci largi, dar tot cazuti) si in SUA. De altfel am vazut asta in multe tari (mai putin la noi, unde e mai la moda ghiulul si ochelarii de soare pe care scrie mare cit sa se vada de pe trotuarul de vis-a-vis: Versace).
In SUA nu o sa ii mai vedeti pentru ca a fost instituita o lege prin care e declarat imoral acest trend. Americanii au rezolvat totul, mai aveau de rezolvat pantalonii pustilor. Nu ii lasa sa bea o bere pina la 21 ani, nu ii lasa sa poarte ce doresc, insa ii trimit sa moara in Irak la 18 ani. Perfect logic.
In Suedia am vazut purtind pantalonii aceia baieti de la 10 la 25 ani. Nimeni nu are nimic de obiectat, toata lumea e relaxata.
Asta m-a facut sa imi amintesc ce mult ii imitam pe americani si ce putin am invatat de la suedezi. Desi de la suedezi ai mai multe de invatat.
UPDATE
Nu este scriitorul meu preferat, nu este nici macar cel mai modern ginditor al nostru, insa trebuie sa recunosc ca astazi Mircea Cartarescu a pus in fraza foarte frumos:
“Problema imaginii noastre in lume nu sunt nici tiganii, nici cativa scelerati care fura, ucid si violeaza, nici sovinismul italienilor sau al englezilor. E falimentul nostru moral, e lipsa cinstei si a corectitudinii din obisnuintele noastre de fiecare zi. Decaderea noastra ca popor, vizibila in sfera politica in interior si-n imaginea noastra mai rea ca oricand in afara, este produsul absentei franelor morale la un numar coplesitor de romani, victime ale unei lipse cronice de educatie.”
Intregul text din Evenimentul Zilei aici: http://www.evz.ro/article.php?artid=329067
UPDATE
Asa arata vitrina Calvin Klein. 
Caltabosul ca marca europeana
Zilele trecute am citit ca unica marca romaneasca inregistrata in Europa sint cirnatii de Plescoi. Minunat aliment, ce-i drept, neindicat de medicul meu pe motiv de colesterol. Dupa alte citeva zile citesc ca un ministru a luat spaga niste cirnati si ceva tuica. Unii zic ca erau caltabosi. Altii ca era palinca. De altfel, toate sint inrudite si cu veche traditie in drumurile spre birourile potentatilor.
In toate ziarele europene intimplarea spagii cu pricina a beneficiat de o larga expunere. Mi s-a parut simpatic ca intr-o publicatie britanica se explica exact ce este tuica si ce este caltabosul. Asa au aflat despre traditiile romanesti foarte multi europeni.
Asta in timp ce italienii se plingeau ca 75% dintre infractori sint romani, spaniolii ca nu mai pot convietui cu romanii pe motiv de manele si lipsa de maniere, britanicii ca cersetorii s-au inmultit si vorbesc romaneste, germanii ca le lipsesc portofelele dupa ce in metrou urcasera citiva compatrioti de-ai nostri sau ca le stringem de git presedintele.
Nimic nu este mai simpatic decit sa constati ca Romania este pomenita in fiecare zi, ca oamenii maninca sanatos si ca ministrii nostri au gusturi autohtone.
Un amic suedez ma intreba daca e adevarat ce se spune despre ministrul nostru, vasnic liberal, supraponderal si usor alcoolic. I-am raspuns, mindru de natia mea, ca e perfect normal si ca nu l-as fi vazut pe domnul ministru luind spaga brinza frantuzeasca cu mucegai. Noi nu incurajam marcile altora.
P.S.
Pe unul dintre peretii liftului batrin si lenes din blocul meu a aparut un mesaj: “Va multumim ca nu fumati in acest loc”. Afisul a suscitat multe pasiuni si, dupa cum arata, a fost supus la repetate agresiuni.
Eu am adaugat de mina: “…ca nu intrati mirosind a transpiratie, ca nu scuipati seminte pe podea, ca nu indesati hirtii in suportul becului, ca nu furati becul, ca nu blocati butoanele, ca nu spargeti oglinda”.
O alta mina cu un scris mai simpatic decit al meu a scris si mai mare: “Va multumim ca nu sinteti romani”.
Eu de ce nu m-am gindit la asta si m-am chinuit sa scriu atit de mult?!
Milardarii de 13 penny
Organizatia War on Want a dat publicitatii un document intitulat “Let�s Clean Up Fashion”, intentionat lansat inaitea saptaminii modei de la Londra. Documentul cuprinde un raport ce vizeaza exploatarea inumana a fortei de munca in industria modei. Marci precum H&M, Gap si Marks & Spencer, Topshop, Topman, Dorothy Perkins, Evans, Miss Selfridge si Wallis sint vizate de acest raport. Conform documentului celebrele companii platesc salarii sub limita existentei si le ofera salarii de mizerie muncitorilor din tari precum India, Bangladesh, Bangalore, Taiwan, China. Sper exemplu in Bangalore muncitorii sint platiti cu 13 penny pe ora, fiind nevoiti sa lucreze 48 de ore pe saptamina.
Profitind de situatia dificila din tarile sarace se nasc noi si noi miliardari.
Raportul complet il gasiti aici..
Turcii, bulgarii, statui euro si mitraliere pe afet
M-am intors de la Istanbul, unde am fost sa vad Istanbul Biennale. Expozitia a fost onorabila, organizarea nu prea buna, am facut si ceva shopping, am cumparat rahat si cafea, per total placut. Cu mici accese de gen: am fost inselati de un taximetrist care a schimbat banii ca Houdini si ne-am trezit fara 20 euro si cu o bancnota de 1 lira (50 eurocenti), un ospatar ne-a ingrosat binisor nota, un negustor ne-a vindut ceva cu un pret demn de Norvegia. Dar nu despre asta doream sa scriu.
Este extrem de interesant cum arata Europa din perspectiva unei candidate la Uniunea Europeana (Turcia) si a unei proaspete membre (Bulgaria). Calatorind cu masina, ne-a fost permis sa remarcam lucruri care nu le remarci in mod obisnuit.
In Bulgaria am remarcat un fetis al steagului UE. Era peste tot. Pina si pe fabrici parasite, in orase sarace si aproape pustii, pe baruri decrepite. Bulgarii par a imbratisa ideea de a fi european fara rezerve. Doar ca nu doresc valorile europene. Servicii proaste, nu vorbesc boaba de engleza, nu au drumuri semnalizate coerent, au loc jafuri armate in plina strada, infrastructura este deplorabila. Cam ca in Romania, fara jafuri armate. Sa fiu corect: la noi e ceva mai bine, daca va vine sa credeti. Si vorbesc despre Bulgaria reala, nu despre litoral. De fapt Bulgaria este ca in fotografia facuta intr-un mic oras bulgaresc: o statuie socialista pe care a fost montat simbolul monedei europene decorat cu stele luminoase.
In Turcia lucrurile stau diferit. Istanbul parea un oras tensionat politic. Masini cu mitraliere pe afet stateau de veghe in zonele fierbinti ale orasului, iar anumite strazi erau inchise de politie. Un politist explica ca sint multe manifestari de strada in ultima perioada. Pe de alta parte erau turistii extaziati de posibilitatea unui chilipir-shopping si de frumusetea fantastica a orasului. Tot aici gunoaiele se ridica manual de catre carausi cu un mare sac in spate si nu exista cosuri de gunoi (resturile menajere sint depozitate direct in strada). Nici un localnic nu mi-a spus ca ar dori aderarea la UE. Se simt bine asa. Fara legi contabile - nimeni nu da bon decit daca ceri expres, fara o politie eficienta - dupa ce am fost inselati de taximetrist ni s-a comunicat ca politia nici nu se implica in chestiuni de genul asta, dar cu o armata ce dicteaza presedintele - dupa cum stiti de la Ataturk armata este cea care dicteaza, ultima chestiune fiind schimbarea presedintelui din cauza ca armata nu a fost de acord cu cel ales. Si daca tot am pomenit de Ataturk: pare a fi mai important decit profetul insusi, portretul sau fiind pe toate bancnotele, dar si in autoserviri dupa cum vedeti in imaginea de mai sus (sub portret se afla harta Turciei si un fel de harta/schita a cuceririlor sultanilor).
Dupa cum vedeti doua tari care au puncte comune cu noi, dar si mari deosebiri. As vrea ca Bucuresti sa fie frumos ca Istanbul, dar locuit de suedezi.
Nemernicia lipsita de memorie
In mai-iunie 1990 am fost in Piata Universitatii. Da, eram un golan nenorocit, un student nemernic, un spargator de liniste neo-comunista. Pentru toate astea am platit si eu si ceilalti. Am fost batuti, scuipati, injurati.
Astazi Ion Iliescu, a trimis pe toate canalele media o scrisoare in care se apara de acuzatiile aduse de procurori pentru ce s-a intimplat in 13 iunie 1990, numindu-ne teroristi. Am citit pina la capat mut de uimire.
Atita lipsa de bun simt, atita nemernicie, atita mizerie umana nu am mai vazut. La aproape 80 de ani acest om - omul lui Ceausescu - care a distrus toate sperantele de dupa ‘90 (sigur, complici fiind toti idiotii care strigau: “noi muncim, noi nu gindim” si “nu ne vindem tara”) depaseste orice imaginatie.
Minciunile sale sint fara limite. Atita furie mi-a produs aceasta mizerabila si execrabila scrisoare… Ma opresc aici, pentru ca istoria il va mentiona asa cum merita.
In filmul lui Stere Gulea puteti vedea toate momentele importante inclusiv cum Ion Iliescu multumeste minerilor pentru “gestul civic” de a ucide. Contrar lipsei acute de memorie a lui Ion Iliescu, imaginile marturisesc despre ingrozitoarele zile de atunci. Imaginea de mai sus ilustrind unul dintre momentele terifiante.
Cind ma gindesc ca unii inca il mai tin in brate…
Aici puteti viziona filmul lui Stere Gulea despre mineriada: http://video.google.com/videoplay?docid=-5867059448913691452
Gravitatea daunatoare a excesului
Asta am primit pe email, de la bunul meu prieten Catalin Avramescu. Cred ca este corect si absolut necesar.
Biciclete reprezentationale
De citiva ani grupuri de oameni civilizati, doritori de sanatate si cu simt ecologic preseaza autoritatile locale sa realizeze piste de biciclete in Bucuresti. Care cica ar fi o capitala europeana. La asta cu europeana mereu pufnesc in ris pentru ca: sintem pe ultimul loc in Europa la consumul de sapun, sintem pe primul loc la increderea in biserica, pentru ca sintem singura capitala unde risti un pumn in fata daca ai Matiz si nu te dai la o parte din fata unuia cu BMW, pentru ca la radio in fiecare zi prin prevedere legala se difuzeaza Tatal Nostru, pentru ca in acest minunat oras a te comporta civilizat, a conduce corect si a arunca resturile menajere in cosul de gunoi este un afront care nu ramine nepedepsit de catre manelistii tranzitiei. Apropo: astia sint circa 70% din populatie. Pentru conformitate: toate informatiile au fost luate din studii sociologice si sondaje de opinie.
Dar sa revin la biciclete. Ma plimb pe blogurile autohtone cam o data pe luna sa vad ce mai zice lumea. Zilele acestea am dat peste un post legat de pistele de biciclete nou infiintate in Bucuresti. Dupa ce am vazut imaginile acelea am ramas interzis. Am dat fuga pe malul Dimbovitei sa vad daca nu cumva oamenii cu pricina au facut o gluma in Photoshop. Trasarea loc a fost facuta in bataie de joc. Absolut terifiant: pur si simplu benzile trasate includ gropi, canale, copaci. Realmente depasesc orice imaginatie, oricit de bolnava ar fi ea.
Toate sondajele, studiile sociologice sint reprezentate perfect de aceste piste. Perfecte pentru spiritul romanesc.
P.S. Am subtilizat o imagine de pe blogul bukresh.blogspot.com pentru sa va face o idee despre ce vorbesc. Mai multe imagini gasiti aici: http://bukresh.blogspot.com/2007/08/vreti-piste-de-biciclete-spalati-va-cu.html
Un Lenin parfumat cu putin sclipici
Din cind in cind vizitez Palatul Mogosoaia. Este un loc in care ador sa merg in timpul saptaminii, atunci cind manelistii, semidoctii, imbogatitii tranzitiei si grataragii lipsesc cu desavirsire. Ma rog, nu chiar cu desavirsire caci ma uit la ei peste lac, chiar daca nu vreau privelistea fiind schimbata radical de kitchul caselor demente, aruncate pe ici-colo de un arhitect bolnav. Multe s-au schimbat aici. Copii se joaca pe mormintele din parc, manelistii isi arunca trufas gunoaiele intr-un fel de marcare de teritoriu, clasa kitch isi aduc puradeii sa zburde liber peste florile din fata palatului. Au aparut si camere de supraveghere care cred ca nu merg ori sint urmarite de un gardian care fiind din aceleasi categorii i se pare normal ce se intimpla acolo.
Dupa cum spuneam multe s-au schimbat. Nimic in bine.
De fiecare data vizitez cele doua statui care se odihnesc in spatele gardului de caramida: dr. Petru Groza si V.I. Lenin. Ma amuza cum i-am aruncat undeva unde sa nu fie vazuti. Asa cum ne-am cumparat tricouri cu sclipici insa mirosim a transpiratie. Asa cum ne-am cumparat masini scumpe dar umblam in slapi.
Apropo: din ultimele cercetari a rezultat ca sintem pe ultimul loc la consumul de sapun si detergent in UE, insa sintem pe primele locuri la consumul de parfum. Nici nu vrea sa stiu cum este asta in practica.
Stoica, BOR si politicianismul
Aseara am vazut in reluare emisiunea “DA sau NU” de la Realitatea. Mihai Tatulici fata in fata cu Cristian Tudor Popescu. Am strimbat din nas, dar am zis sa ma uit de dragul subiectului. Subiectul era “Slujitorii din umbra ai bisericii”. Am crezut ca o sa vad lamentarile obisnuite, ca nu o sa indrazneasca nici unul sa fie radical la adresa BOR, ca o sa fie critici moderate nu cumva sa deranjeze ceva. Ei, bine am avut o surpriza majora. Pe linga criticile acide si lucide aduse modului de comportament arogant si autosuficient al BOR, am avut parte si de o interventie in direct a apocalipsei cu sutana ce poarta numele de Constantin Stoica, purtator de cuvint al BOR. Stiam ca BOR este o institutie cu atitudine de serviciu secret, stiam ca transparenta este un cuvint fara valoare pentru ei, stiam ca sint manipulatori de mase, stiam multe altele. Insa am crezut ca macar o data in viata sa, acest Stoica nu va uita ca trebuie sa fie echilibrat ca orice comunicator de profesie. Minciunile sale, modul arogant si lipsit de politete il califica perfect pentru un politician fara scrupule. Limbajul sau demn de un purtator de cuvint al PCR era admirabil. De fapt, ar trebui sa nu ma mire caci acest individ a mai iesit in public luind pozitii de tip fascist. Trebuie sa vedeti emisiunea caci un asemenea personaj autist rar intilniti.
Ce ma mira este ca oamenii mai cred intr-o biserica cu o asemenea fata (purtatorul de cuvint este interfata oricarei institutii), ca inca mai suportam asemenea atitudini, ca sintem atit de lasi incit sa nu spunem stop acestor functionari publici care se cred asa de aproape de divinitate si sint in fapt departe de ea.
Emisiunea de aseara nu a facut decit sa imi confirme ca BOR nu va fi niciodata ceea ce ar trebui sa fie. Ca sintem farisei si ipocriti. Si ce este mai grav ca biserica tolereaza atitudini de genul aceleia pe care o are acest Stoica. Dar de fapt de ce nu ar tolera asta cind in sinul ei se afla mitropoliti securisti si preoti extremisti.
Poate ca Nietzsche avea dreptate vorbind despre preoti: “otravitori ai vietii si otraviti ei insisi”.
Mentionez pentru conformitate ca sint ortodox prin botez, si cred in divinitate. Mai putin in preoti de genul lui Stoica.
P.S. Emisunea o puteti vedea aici: http://www.realitatea.net/emisiune_305_DA-sau-NU.html# (click in dreapta pe emisiunea din 2008-08-02)
Naziste exercitii de imagine
Patriarhul a trecut in nefiinta. Dumnezeu sa il odihneasca pe cel adormit intru’ Domnu’.
La ceremonia inmormintarii am vazut mai multe exercitii de imagine decit in toti acesti ani.
Dar am vazut ceva mult mai infricosator. In primul rind cu steaguri si insemne statea miscarea “Noua Dreapta”.
“Noua dreapta”, cei care afiseaza insemne neofasciste, cei care au batut zdravan cu un an in urma homosexualii, cei care au supus oprobiului public femeile care au savirsit avort, cei care au pus in mina copiilor de citiva afise de neinteles pentru ei si marcindu-i iremediabil (”Eu nu sint victima avortului”), cei care aduc osanale legionarilor si faptelor lor, cei care numesc aderarea la Uniunea Europeana “anexarea Romaniei de catre aceasta�structura suprastatala artificiala”(citat de pe siteul miscarii), cei care indeamna la violenta impotriva minoritatilor de orice fel, cei care au modificat steagul UE punind secera si ciocanul in centru stelelor, cei care militeaza impotriva aderarii Turciei la UE din considerente religioase, cei care marsaluiesc in stil nazist imbracati in uniforme…
Intr-o societate normala ar fi fost scosi in afara legii. La noi sint in primele rinduri din teama politicienilor de a reactiona. Sigur, nu ma mira, dat fiind simpatia multor inalte fete bisericesti pentru miscarea legionara, in tineretea lor.
Ma ingrozesc, ma cutremur…
Tot in zilele acestea am vazut puterea de stat in stat a bisericii, inchistarea si secretomania ei, lipsa de transparenta. Nici macar membrii sinodului care vor vota noul patriarh nu au dorit sa il dezvaluie. Normal, cred eu, cind dintre mirenii membri fac parte politicieni detestati de popor.
La cit fariseism am vazut in aceste zile ne trebuie ani de spovedanie sa ne spalam pacatele.
Dumnezeu sa ii ierte pentru tot ce fac!
P.S. Cel mai interesant comentariu de azi din toata presa este cel al lui Dan Tapalaga http://www.hotnews.ro/articol_80251-Ipocrizii-la-catafalcul-Patriarhului.htm
P.S.1 Lobotomia salveaza Romania.
Comments Off
Nomi Song
Azi pe email: “M-am plictisit de muzica mea, de muzica lor, vreau muzica ta. Trimite-mi cintecul tau favorit dintotdeauna”.
Straniu este ca nu am stat nici o clipa pe ginduri. Instant m-am gindit la Klaus Nomi si la filmul despre el, vazut intr-un cinematograf din San Francisco.
Comments Off
Ideologii miscatoare
Foto: Ian Saville tinind fotografia vorbitoare a lui Karl Marx.
IAN: Hello, Karl Marx.
MARX: Hello.
IAN: How are you?
MARX: Not too bad.
IAN: Are you enjoying the show?
MARX: I�m enjoying it immensely.
IAN: Actually, Karl, I was just wondering …
MARX: Yes?
IAN: If in your day …
MARX: In my day, yes?
IAN: . ..whether you ever had anything like this.
MARX: In what way?
IAN: Well, I wondered if you ever had this sort of socialist culture�socialist songs, music, humor, or even socialist conjuring tricks?
MARX: We had socialist culture, of course.
IAN: You did?
MARX: Oh yes. We had socialist songs, music, humor. All that sort of thing. But we didn�t have socialist conjuring tricks.
IAN: You didn�t?
MARX: No, although it�s a little-known fact that originally I wanted my theories done as conjuring tricks.
IAN: Did you really?
MARX: Oh, yes.
IAN: What was it that stopped you from doing your theories as conjuring tricks, then?
MARX: Engels.
(fragment from “I Can See Your Ideology Moving” by Sally O�Reilly & Ian Saville, published in Cabinet magazine, no. 26)
Comments Off
Romania la Emmy cu Washington Post
Un videoreportaj exceptional, comprehensiv, realizat de WashingtonPost.com pe tema aderarii Romaniei la UE a fost nominalizat la premiile Emmy.
Poate fi vazut aici:
http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/video/2006/02/28/VI2006022800645.html
Comments Off
Antropologul si keffieh
Astazi am primit un cadou de la bunul meu prieten Alex Balasescu, antropologul de la Realitatea TV. Un keffieh. Asta mi-a adus aminte de toate disputele si discutiile legate de acest accesoriu vestimentar.
Keffieh (pronuntat in diverse moduri, datorita dialectelor diferite sau a transliterarii in alfabetul latin: kaffiyah, keffiya, kaffiya, kufiya) este un vesmint pentru cap avind o utilitate precisa, dar si o simbolistica aparte.
Impaturit in diverse moduri in jurul capului a el foloseste ca protectie impotriva soarelui, iar ridicat in dreptul fetei, impotriva vinturilor puternice ce aduc nisip.
De-a-lungul timpului el a devenit si un simbol al cauzei palestiniene, precum si un mod de a face o declaratie politica.
Cel mai cunoscut vestic purtind keffieh ca simbol politic a fost colonelul britanic T.E. Lawrence, cunoscut ca Lawrence al Arabiei. El purta vesmintul in timpul implicarii sale in revolta araba din perioada primului razboi mondial. De altfel, el a fost si subiectul unor filme de mare succes.
Celebru pentru modul in care purta keffieh a fost Yasser Arafat. In fapt, modul de impaturire particular redesena forma Palestinei.
Insa cea mai puternica simbolistica a keffieh a fost si ramine solidaritatea si cultura rezistentei politice. Mii de tineri in intreaga lume au purtat si poarta keffieh in semn de solidaritate cu arabii nevinovati ucisi de invazia vestica.
De curind Jose Luis Rodriguez Zapatero, primul ministru socialist al Spaniei, a purtat in public un keffieh, lucru care a produs o intreaga agitatie pe scena politica mondiala, unii acuzindu-l de antisemitism. Ulterior a declarat ca o purta in semn solidaritate cu victimele libaneze ucise de atacurile israeliene disproportionate.
Cred ca nu exista un alt accesoriu vestimentar in lume care sa fi provocat atita agitatie.
Pe de alta parte mai exista si fashion victims slabi la minte care nu au nici cea mai vaga idee despre ceea ce poarta, precum Ricky Martin purind un keffieh pe care scria in araba “Jerusalem Is Ours”, cei de la Topshop care l-au inclus in linia Kate Moss drept fata de masa sau Urban Outfitters, care le vindeau drept “anti-war woven scarves”. Sa nu mai spun de jurnalisti complet idioti precum cei de la LA Times care il numeau “ultimate in fashionable military gear” si il asociau cu terorismul.
Jose Luis Rodriguez Zapatero, primul ministru socialist al Spaniei, purtind keffieh.
O lucrare a unei dintre cele mai cunoscute artiste contemporane, Mona Hatoum - Keffieh, cu broderie din par uman.
Comments Off
Lipsa de inteligenta te poate face presedinte (al SUA)
.
Ma uit siderat la presedintele unei natiuni, la “cel mai puternic om al planetei” si sint uluit cita lipsa de inteligenta poate avea un om. Cam asa zice George W. Bush: “A dictatorship would be a heck of a lot easier, there’s no question about it.”
Asa credea si Ion Iliescu. De aceea i-a chemat pe cei din fotografia de mai sus.
Multe personaje sinistre in politica.
(Foto: Evenimentul Zilei)
Comments Off
Citat de imprumut
Am gasit citatul asta pe blogul lui Eugen Radescu http://radescu.pavilionmagazine.org
Lynn Lavner: “Biblia contine 6 mustrari pentru homosexuali si 362 pentru heterosexuali. Asta nu inseamna ca Dumnezeu nu-i iubeste pe heterosexuali, ci doar ca acestia au nevoie de mai multa supraveghere.”
Indiferent daca sintem de acord sau nu, trebuie sa recunoastem ca exista logica in afirmatia de mai sus.
Lynn Lavner este o celebra comediana si muziciana americana. Citatul de mai sus mi-a amintit de un altul, tot al ei:
“Exista cateva dispozitive care cresc dorinta sexuala, in special la femei. Cel mai important dintre acestea este Mercedes-Benz 500 SL.”
Comments Off
Raspuns vizual la o intrebare scrisa
Un email astazi, de la un vechi prieten din Bangladesh: “How do you feel today?”. Vedeti mai sus cum I feel today. Ca mai toata societatea romaneasca.
Comments Off
Maceta Nike
O lucrare a lui Shi Jinsong (Secret Book of Cool Weapons, 2007) expusa zilele acestea in New York la Chambers Fine Art.
Comments Off
Nivel de trai la nivel de patriotism
Cindva ma pronuntam public in privinta sanselor romanilor de a deveni un popor civilizat, apropiat de standardele europene. Am fost hulit la scena deschisa (de fapt un amfiteatru). Am fost admonestat ca imi lipseste patriotismul si ca nu imi dau seama ce popor destoinic avem. Cam tot pe acolo se situa si opinia unora intilniti aiurea prin tara. As mai adauga ca am auzit destul de des ca UE ne maninca resursele, ne aduce in pragul saraciei, ca sint ca un imperiu si noua nu ne trebuie asta.
Pentru toti cei care mi-au aruncat in fata cele de mai sus iata o stire de astazi: Romania are nevoie de 45-50 de ani pentru a ajunge din urma tarile din vestul Europei, dupa cum arata un studiu realizat de Universitatea din California, Los Angeles (UCLA).
Potrivit studiului care compara nivelul de trai din Europa de Vest si Europa de Est, Bulgaria mai are nevoie de o suta de ani pentru a atinge standardele occidentale. Ungaria si Cehia se afla la o distanta de 30-35 de ani si, respectiv, 25 de ani fata de standardele occidentale. Sloveniei ii mai trebuie doar cinci ani.
Desi nu imi plac, in general, standardele, nu as fi deranjat de soferi mai politicosi care nu rup bita pe tine pentru ca indraznesti sa conduci corect sau de un consum de detergent si sapun pe cap de locuitor la fel de mare ca media europeana.
Sint sigur ca este o dezinformare realizata de CIA si MI5 care doresc sa ne aduca in sapa de lemn.
Comments Off
Aparatorul atentator si oficialitatea
Intotdeauna am crezut in vinovatia lui G.W. Bush. Vinovatie la nivel moral, etic, probabil si practic.
Astazi o declaratie socanta a lui Christine Boutin, ministrul locuintelor in guvernul francez, il acuza direct pe liderul american de implicare in atentatele de la 11 septembrie 2001. Intrebata in timpul campaniei electorale despre implicarea administratiei Bush in atentatele din New York, Boutin a raspuns: “Este posibil”! Boutin este primul inalt oficial care pune sub semnul intrebarii teoria oficiala, care atribuie Al-Qaeda, atacul asupra WTC si Pentagonului.
In 2003 Michael Moore facea aceleasi afirmatii in de-acum celebrul sau film “Farenheit 9/11″ care a fost premiat cu Palm D’or. Aplaudat in picioare in mai toate salile unde si-a lansat filmul si aclamat la Cannes timp de 10 minute (ceea ce nu s-a intimplat niciunui premiant) Moore face ce stie el mai bine. Documenteaza perfect argumentat implicarea grupului Bush cel putin in acoperirea atentatorilor autentici. Pentru cine nu a vazut filmul: Bush afirma ca Al-Qaeda (afganii) sint cei care au savirsit atacul. Insa lista oficiala a atacatorilor cuprinde 15 sauditi. Cum familia Bush are afaceri de 1,8 miliarde de euro cu Arabia Saudita este usor de dedus de ce a facut asta. Mai mult se dovedeste ca Bush primise avertizarea ca se pregatesc atentate cu ceva vreme inainte, insa a decis sa le ignore. Apoi, da vina pe Irak sa poata ataca acolo pentru a pune mina pe petrol. Interesant este ca printre tarile lumii a treia implicate in coalitia initiala (Willing Coalition) se afla si Romania. In fine, trebuie sa vedeti acest documentar, daca nu l-ati vazut pina acum.
Interesant este cum un lucru documentat in amanunt acum 4 ani devine subiect de discutie serioasa abia dupa ce un ministru francez face referire la subiect. Asta imi spune cit de mult inseamna societatea civila si cit de mult inseamna cuvintul unui oficial. Populatia tinde sa creada si sa raspunda mai repede la declaratia unui politician, cu interesele si metehnele lui, decit ale unui regizor. Intotdeauna majoritatea a raspuns puterii momentului.
Poate pentru ca ne este teama sa acceptam ca putem gresi radical si fatal. Ca un aparent aparator al democratiei se poate dovedi perfect opusul.
P.S. Va sfatuiesc sa vedeti si celelalte filme ale lui Michael Moore (aici gasiti toate titlurile filmelor si cartile sale http://www.michaelmoore.com/books-films/index.php). Ultimul,’Sicko’, este o critica cruda a sistemului american de sanatate. Ma rog, poate ar fi trebui sa il vada si pe al nostru.
Comments Off
Uitarea ca exercitiu de memorie
Fotografia a primit �Pulitzer Prize” in 1994 si a fost realizata in timpul foametei din Sudan.
Copilul din imagine se tiraste catre tabara ONU, in timp ce un vultur asteapta sa moara pentru a il minca. Imaginea a socat intreaga lume. Nimeni nu stie ce s-a intimplat cu acel copil.
Kevin Carter, autorul imaginii, s-a sinucis trei luni mai tirziu ca urmare a depresiei survenite dupa reportajul realizat in Sudan.
In Africa nimic nu s-a schimbat. Poate ca uitam prea usor.
Spre exercitiu de memorie: http://www.worldsfamousphotos.com
Comments Off
Tatuc in kimono
Imaginea al?turat? reprezint? o sculptur? de Zurab Tzereteli, �nf??i?�ndu-l pe Vladimir Putin �n kimono. In curind o statuie cu Tariceanu pe motocicleta.
Am luat imaginea de pe blogul lui Vladimir Bulat: http://ochiuldeveghe.over-blog.com
Comments Off
GayPride feat. miscarea minorilor pensati
GayPride-ul de anul acesta a dat masura, mai mult ca niciodata, a imposibilitatii noastre ca natiune sa judecam firesc. Am vazut marsuri in toata tara impotriva gayilor. Cu pancarde absurde gen: “Vrem sa avem o familie normala” - de parca ii impiedica cineva. Legat de familia normala din Romania cercetarile sociologice au relevat ca majoritatea barbatilor considera ca femeia nu are drepturi egale barbatilor si ca in familie trebuie sa fie buna gospodina si sa creasca copii. Intelegeti acum de ce atita revolta impotriva unora care clameaza drepturi moderne ce depasesc aceasta gindire patriarhala.
Mai mult decit atit toate acestea se desfasurau in timpul summitului OSCE ce avea ca tema discriminarea, determinind agentiile mari de presa si cotidianele europene sa scrie ca romanii sint atasati mai mult valorilor religioase decit celor democratice. Deloc magulitor ce auzim despre noi zilele astea.
La fel de important imi pare ca toate aceste evenimente au scos la iveala miscari despre care nu aveam idee ca ar exista la noi: neonazistii ortodoxi (despre Noua Dreapta auzisem, ce-i drept, insa nu stiam ca biserica sustine formatiuni fasciste), Antifa (miscare antifascista si antidiscriminare foarte activa in Occident), Ultras (miscare neofascista ce se desfasoara in timpul meciurilor de fotbal). De unde deduc ca avem un peisaj mai colorat decit banuiam.
Daca crucea celtica stilizata de pe steagurile si tricourile Noii Drepte a fost ilegal arborata (fiind insemn fascist), actiunile celor de la Antifa au fost perfect initiate (complet non-violente).
Daca neonazistii (in cele doua forme ale sale) au actionat asa cum ne asteptam prin atacuri de forta grupate si de o violenta extrema, iata ca Antifa isi face simtita prezenta in spatiul urban romanesc pentru prima data. Imbracati in felul lor caracteristic (in haine asemanatoare si cu fata acoperita sugerind identitatea comuna, dar si pentru a evita identificarea de catre neofascisti) au provocat confuzie si in rindul fortelor de ordine care i-au luat drept teroristi si iau pus la zid in vederea perchezitiei - desi meritau un premiu pentru atitudine civica. Asta arata ca jandarmii nu sint informati deloc despre aceste miscari si care dintre ele sint violente, periculoase.
O alta grupare pe care am identificat-o, unica pe plan mondial, este cea a minorilor care arunca cu pietre. Aratau mai gay decit travestitii din grupul ce marsaluia calm pe bulevard. Cine ar fi crezut ca micutul acela pensat si epilat pe picioare o sa apuce o piatra. Ma asteptam ca gay-ii sa riposteze aruncind cu creioanele dermatografe sau punind in fata agresorilor oglinzile pudrierelor sa ii sperie putin.
UPDATE: Un text scris de un participant la actiunea Antifa: http://romania.indymedia.org/ro/2007/06/2052.shtml
Comments Off
Cartile combat ciroza
Ultimele cercetari sociologice au relevat ca in Romania se cheltuieste de sapte ori mai mult pentru bautura decit pentru achizitionarea de carti.
Liliana, prietena mea, doctor faimos de altfel, imi spune: “In Romania sportul national este ciroza alcoolica.”
Deci, cumparam carti si combatem ciroza.
Comments Off
Nimic nu s-a schimbat
Ziua (ziarul) mi-a adaugat un nou titlu in sirul pe care il detin deja cu mindrie. Acum sint “cunoscut activist politic pro-Basescu”. Ca sa vezi… acum aproape fix 17 ani unul simpatic si zimbitor ma facea “golan intelectual”.
Comments Off
Cacofonie inevitabila
Nu Pagadi + Rammstein = Capitalism + comunism
Cacofonica asociere dintre celebrul produs capitalist si celebrul produs comunist/sovietic. Lingvistic. In rest este destul de reprezentativ, sugestiv si conceptual.
All Humans Will Be Sisters
holy damn it
Despre necesitatea unor raspunsuri radicale.
50.000 de afise impotriva summitului G8
Bucuresti 11 - 25 mai 2007
Desant, Bd. Ion Mihalache nr. 123
Deschiderea: 11 mai 2007, 19.00
+ Dezbatere publica moderata de Razvan Ion (editor Pavilion) la care vor participa: Dan Perjovschi (artist/jurnalist), Vasile Ernu (scriitor/editorialist), Eugen Radescu (teoretician/curator), Alexandru Balasescu (antropolog), Cristian Crisbasan (scriitor/jurnalist), Adriana Zaharia (regizor), Andreea Grecu (economist).
+ Lansarea revistei PAVILION no. 11 “What Was Socialism, and What Comes Next”.
——
Proiectul artistic HOLY DAMN IT trebuie vazut ca o interventie artistica in procesul debaterii politice asupra alternativelor sociale in cadrul miscarii internationale de protest si rezistenta impotriva summitului G8 ce va avea loc la Heiligendamm, linga Rostock, in 2007.
Zece artisti si grupuri artistice de pe patru continente au creat, fiecare, cite un poster:
bankleer (Germania)
open circle (India)
Mansour Ciss/Laboratoire D�berlinisation (Senegal)
Markus Dorfm�ller (Germania)
Petra Gerschner (Germania)
Marina Grzinic (Slovenia)
Ibrahim Mozain/Artists Without Walls (Israel/Palestina)
Oliver Ressler (Austria)
Walter Seidl (Austria)
Allan Sekula (SUA)
Contributiile artistice tin de conditiile hegemonice si subiectele actuale legate de miscarile sociale indreptate impotriva globalizarii capitaliste: privatizare, exploatarea resurselor si a fiintelor umane, razboi, tortura, reintarirea mobilizarilor militare intr-o permanenta stare de exceptie, violenta ce insoteste discriminarea sexuala, modelele patriarhale si rasiste de dominatie. Mai mult, proiectul discuta imaginea globala a (re)productiei in capitalism si cu dezvoltarea ideilor despre o cultura si o societate orientate catre emancipare si solidaritate.
Fiecare afis realizat de cei zece artisti este tiparit in 5000 de exemplare in format A2, distribuite gratuit grupurilor care se mobilizeaza impotriva summitului.
HOLY DAMN IT poate fi abordat si ca un inceput al unui proiect pe termen lung care are ca scop schimbul de idei intre interventia si productia artistica, precum si intre diversele perspective asupra societatii actuale.
Afisele nu vor au restrictii de expunere ca spatiu. Pot fi expuse in orice spatiu public utilizat ca zona de actiune si reflectie.
Incepind cu mijlocul lunii aprilie 2007, afisele vor fi prezentate in mai multe orase, in majoritate in institutii de cultura care opereaza la granita dintre arta si politica. De asemenea ele sint disponibile prin comanda pentru distributie de masa.
Proiectul este prezentat in Berlin, Graz, Ljubljana, Berna, Zurich, Kiel, Hamburg, Rostock, Dusseldorf, Munchen, Viena, Bucuresti, Belgrade, Karlsruhe, Zagreb, Maribor, Koln.
200 de exemplare ale afiselor sint realizate in editie limitata, semnate de artisti in original si vor fi vindute. Sumele obtinute astfel vor fi donate victimelor arbitrare ale politiei din timpul manifestatiilor anti-summit.
——
Multumim pentru suport: Neue Gesellschaft f�r Bildende Kunst (NGBK) Berlin, Stiftung do, InSight e.V., Stiftung Umverteilen, Forum Stadtpark Graz, medico international, feld f�r kunst/ Hamburg, fluc/Vienna.
——
Proiectul din Bucuresti este finantat de PAVILION si PERSONA.
Parteneri media: Feeder.ro si Alternativ.ro
——
Project manager: Andreea Manolache
——
Pentru detalii si imagini ale afiselor: www.holy-damn-it.org
For English version: www.holy-damn-it.org
——
PAVILION no. 11 can be downloaded for free at/poate fi downloadata gratuit la: www.pavilionmagazine.org
Nesupunerea ca mesaj
Am primit un mesaj de la un prieten:
“Caut tot ce inseamna materiale pentru nesupunere civica, de la Thereau la Mahatma Gandhi, pentru ca sunt aproape convins sa recurg la acest gest si sa-mi bag picioarele in tara asta care-mi maninca creierii si nervii.”
Basescu sintem noi
Am fost in Piata Universitatii. Nu pentru Basescu. Pentru mine. Impotriva gastii pe care unii o numesc parlament.
25 ani = 55 ani in tara fara de cititori
un text despre procuparile culturale ale romanilor. relevant as zice. tinerii nu citesc, batrinilor nu le mai pasa. viitorul?
http://www.evz.ro/article.php?artid=301039
si unul interesant despre valorile romanilor. 25 ani = 55 ani. mentalitati asemanatoare. viitorul?
http://www.radiociresarii.ro/noutati.45.html
si altul si mai interesant. viitorul?
http://www.hotnews.ro/articol_69753-Un-secol-de-nesimtire.htm
Cruci in picnic
In mijlocul cimitirului un picnic… sau invers? Romania, Uniunea Europeana, a.d. 2007.
(imagine publicata in Cotidianul)
Portelanuri si gratare
Emil Hurezeanu scria zilele acestea ca motociclistul numarul unu a cam intrat cu vehiculul in magazinul de portelanuri. Care portelanuri? Care magazin? Cele doua substantive definesc ceva: finete/portelan si organizare/magazin. Daca corelez magazin cu popor sintem si mai departe de adevar. Nu sintem nici fini nici organizati. Sintem asa cum sintem: aroganti fara motiv, smecheri, cautatori de furtisaguri, aruncatori de gunoaie in padurea verde, poluatori de riuri cu detergent auto, afumatori de orase cu gratarele noastre mizere… Nu mai continui ca ma opresc primavara viitoare. De ce sa ne miram atunci ca in parlament se doarme si se rigiie, de ce sa ne miram ca pe primul ministru il doare in bascheti de UE si ce spun ei, de ce sa ne miram ca verosi oameni de afaceri declarati politicieni ma intrebau ce este o doctrina (astia erau parlamentari).
Scriu asta inainte ca “noul” guvern sa fie anuntat. Facem pariu ca va fi unul compus din oameni fara nici o idee despre ce inseamna politica sau strategie?
In memoria doamnei Gaya
In 2004 participam la o manifestatie in San Francisco, impotriva producatorilor de blanuri. Eram absolut ingrozit de ideea ca pisicul meu ar putea sa devina caciula de blana pentru vreo toapa cu aere de mare doamna. Acum citeva zile am vazut la stiri cum “doamnele” de bloc cu rochii comandate la vecina de palier isi cumparau blanuri de la un tirg cu reduceri. Mesajul pe care l-am perceput era sa ucidem ca sa punem pe noi niste animale moarte. Astazi am citit cu stupoare in Romania Libera cum a murit Gaya. Gaya era o doamna cu adevarat si care a murit in captivitate. Ca orice elefant suferea enorm pentru era obligata sa stea de 48 de ani intr-un tarc. A fost ucisa cu salbaticie de nemernici pe care ii vad pe strada. Aceeasi care schilodesc ciinii si chinuie pisicile. Aceasi care cumpara graselor si uritelor lor neveste blanuri. Pentru ei puscaria este o pedeapsa prea usoara. Ar trebui sa fie eliberate toate animalele din gradinile zoologice si ei pusi acolo in locul lor.
Pentru doamna Gaya, tot respectul meu.
In memoria acestei mari doamne nu mai duceti copii la gradina zoologica. Nu mai duceti progeniturile sa se amuze la circ cind niste biete animale sint biciuite. Nu mai sustineti chinurile infernale ale animalelor. Nu mai cumparati blanuri naturale pentru grase sau blonde. Oricum mai frumoase decit doamna Gaya nu vor fi niciodata.
Te iubim doamna Gaya.
(http://www.romanialibera.ro/a90240/elefantul-gaya-a-fost-sfasiat-de-caini.html).
Palma ca monument
O palma sta marturie terminarii constructiei drumului national Sadova-Radauti, in 1968. Brigazile de muncitori finalizasera la timp. Drept rasplata pentru sacrificul pe altarul muncii socialiste au primit o palma. Monument.
Fotografia am facut-o in vara anului 2006.
Primul ministru ca un tata
Astazi am asistat la cel mai penibil discurs politic din viata mea. Pina acum, caci cu ai nostri nu se stie niciodata. Primul ministru Calin P.T. zice ca el a indicat sa se termine cu orice fel de alte discutii decit cele pe tema alegerilor pentru PE. Mai mult el apreciaza ca nu a fost ascultat si pedepseste cu aminarea alegerilor.Imi aminteste de Iliescu foarte tare. Iar amintirile despre sinistrul ex-presedinte ma infioara.
Daca promitem din inima ca sintem cuminiti, promiti sa nu guvernezi dupa programul PSD?
Sa inventam noi gadgets
Un teatru din Rusia a instalat un sistem de blocare a semnalelor telefoanelor mobile la cererea angajatilor. Dorinta actorilor a fost bazata pe exasperarea produsa de sunetul mobilelor in timpul spectacolelor (nu ca la noi ar fi altfe, lipasa de maniere fiin ceva comun). Inventia s-a dovedit utila atit pentru spectatori cit si pentru actori. Un simplu gadget care a facut minuni.
Cum pe mine ma exaspereaza parlamentarii care dorm, ma gindeam la un gadget care sa fie obligatoriu de purtat in parlament: o bratara care sa emita impulsuri electrice purtatorului daca pulsul sau scade. Adica daca adoarme. Ar fi utila si din alt punct de vedere. Cred ca va imaginati care.
Pe de alta parte ma gindesc ca ar trebui un gadget mai sofisticat. Unul care sa electrocuteze puternic pe cei care emit aberatii, pe cei care mint, pe cei care fura. Da, tot despre parlamentari vorbesc.
Visam si eu.
Am avea un parlament care ar dansa in permanenta de la socurile electrice.
Fabulospirit of the gay cemetery in Sapinta
Cel mai interesant lucru in aceasta saptamina a fost lansarea sloganului pentru Romania. “Fabulospirit”. Mai bine era spirt ca se potrivea. Nu imi revin. Ce ametiti dau 3 milioane de euro pentru asa aberatie? Ce fabulos, care spirit? Iar o luam pe drumul “ce destepti si frumosi sintem”. Pe linga aroganta sloganului, uite ca nu toti sint de acord cu aceasta chestiune si daca incerci sa le impui o asa parere vor reactiona printr-o respingere violenta.
Insa cel mai tare mi-a placut ca Romania este o tara gay (termen care defineste orientarea sexuala, fiind adjudecat de comunitatea homosexualilor in anii ‘80). Apropo, acum citiva ani Ministerul Turismului listase cimitirul vesel de la Sapinta “gay cemetery of Sapinta”. Ceea ce l-a facut pe un olandez sa exclame: “Voi aveti cimitir gay ?!”. Pentru cine nu stie si “fabulous” este un cuvint adjudecat de comunitatea gay si care defineste un look glamour, termen in special adresat travestitilor.
S-a incercat sa fie si o asociere de cuvinte cool. Asta dupa ce s-a dovedit ca sloganul pentru Marea Britanie “Cool Britannia” e un dezastru complet, oamenii considerind cool ca fiind un termen complet neavenit. Ca sa nu mai spun ca sondajele releva ca cea mai mare parte a oamenilor asociaza Romania cu un cuvint complet diferit: “coruptie”.
Alti bani, alta distractie, alt esec. Si profitul, profitul cui revine?
Tot saptamina asta, Asociatia Consumatorilor de Media a declarat o frumoasa zi de februarie drept “o zi fara televizor”. Au iesit in strada, au atacat in debateri “stirile de la ora 5″, au infierat miniosi manipularea prin televiziune. Asta am vazut la stiri, la televizor. Vedeti ce tara plina de spirit, fabuloasa, avem?
Mesaj despre Martisor pentru Monica
un email primit de la o prietena despre ziua in care am fost la manifestatia pentru Monica Macovei:
m-am miscat de frig, de emotii…am retrait 90 rasturnat…am vrut sa
vad ce se intimplase la margini…printre…cine a fost acolo…am
gasit un grup de studenti anul 1 Politehnica absolut
responsabili…l-am pindit pe Traian Ungureanu…dar nu l-am prins.
lia.
UE si prietenia sovietica
Imagine din Uniunea Europeana, undeva pe linga Orsova. Inscriptia spune: “Traiasca in veci prietenia Romano-Sovietica.”
Cine n-are neamt sa isi cumpere
Tot uitindu-ma la stiri il vad pe Hans D. Klingerman, sociolog german, om greu, venit la noi sa faca un raport despre starea lucrurilor. De parca avea nevoie de raport sa afle sa sintem vai si-amar. L-am vazut stind de vorba cu Diaconescu (fost ministru, si sper sa ramina fost pina la adinci batrineti). Il intreba de ce crede ca nimeni nu se ocupa de agricultura. Diaconescu ii raspunde intr-o engleza pasareasca cum ca probabil ca taranii nu au resurse suficiente sa lucreze pamintul. O aberatie de raspuns, lasind la o parte ca nu te ceri la putere daca nu stii ce se intimpla. Probabil spun eu, si nu un politician care a papat bani buni de la stat. Insa splendidul german i-a raspuns pe masura: “In loc sa discutati chestiuni concrete creati conflicte. Intre partide, intre prim-ministru si presedinte, intre parlament si presedinte. Astea sint create de politicieni, tot voi trebuie sa le rezolvati ca sa treceti la lucruri serioase.”
Cine n-are un neamt sa isi cumpere…
Despre blocuri, parcari, presedinti si politica - dialog cu Doina Popescu
martor_urban: buna dimineata!
doinapopescu1948: Buna dimineata!
martor_urban: imi cer scuze pentru ieri, insa a intervenit ceva neprevazut.
doinapopescu1948: Nu e nici o problema, se mai intampla. Daca n-ar fi neprevazutul viata ar fi anosta.
martor_urban: chiar ar fi anosta. doar sa nu cumva neprevazutul sa fie ca in cazul jandarmului
caruia i-a cazut un sinucigas in cap. ma rog… omul dorea sa se sinucida dar a ales prost momentul si a cazut in capul altuia.
doinapopescu1948: as posta figura cu rasul, dar nu m-a invatat inca fiica mea.
martor_urban: putem incepe interviul?
doinapopescu1948: ok
martor_urban: Ideea de bloc (cel de tip comunist) a fost initial inventata de Stalin. Oamenii aveau astfel o preocupare - cearta intre ei - si uitau de politica. Este blocul o entitate pur negativa, creaza energii nefaste… ?
doinapopescu1948: In comunism nu ne-am pus o astfel de problema pentru ca eram obisnuiti in “turma”. Cine-si dorea o casa cu curte era privit ciudat, iar cei de la curte isi doreau confortul de la bloc si de ce nu, vroiau sa scape de “corvoada ” curtii (maturat, dat zapada, etc.).
Acum cand nici blocul nu mai e ce a fost, in sensul ca legaturile intre vecini sunt mult mai slabe unii oameni simt nevoia de comunicare.
martor_urban: Si comunicarea aia devine birfa… Devine pina urma un mod de supraveghere. In New York erau niste cartele de metrou pe care scria “If you see something say something”. Cam asa si cu blocul “daca vezi ceva spune ceva”, cuiva.
doinapopescu1948: Nu intotdeauna. In piata, in sala de asteptare de la doctor e barfa.
martor_urban: Parca in blocuri exista si un sentiment de proprietate mai acut decit in orice alte spatii de locuit. Chiar vorbeai despre marcarea locurilor de parcare intr-un post de pe blog. Marcare ilegala de altfel, dar necesara in conditiile lipsei de maniere, flagranta de altfel. Revenind… de unde atita pornire sa isi apere proprietatea? Sa ne fi invatat comunistii acest reflex, apanaj al capitalismului?
doinapopescu1948: Eu cred ca datorita faptului ca ne-a fost inabusit atata vreme spiritul de proprietate, el a izbucnit dupa 1989. Romanul e conservator si chiar si in comunism dorea ca ce e al lui sa fie numai al lui.
martor_urban: Ai destul de multe comentarii pe blog. De obicei chiar daca trimiti sesizari oficiale, intemeiate, autoritatile noastre nu tresar. Reactivitate la blog de bloc exista? Citesc blogul tau cei care au puterea si care ne fac viata grea?
doinapopescu1948: Cu autoritatile asa e. La tema cu posta au intrat cativa lucratori postali, dar in nume propriu. Eu sper ca cele sesizate sa aiba ecou. (n.m. http://doinapopescu.hotnews.ro/2007/02/03/posta-romana/ ) Voi vedea dupa curtea mizerabila de langa bloc.
martor_urban: Crezi ca In Romania traim doua realitati paralele? Adica a noastra si a lor, a celor ce conduc?
doinapopescu1948: Sunt convinsa. Cum au ajuns sus uita ce se intampla la nivelul nostru pentru ca functia si banul te plaseaza in alta lume. Crezi ca mai stie vreunul cum merge RATB-ul sau METROUL, ce preturi sunt in piata,etc.?
martor_urban: Ce spuneam mai devreme despre convietuirea la bloc (legat de birfa) este ca toti care traiesc in comun capata anumite obiceiuri. Urmaresc ce fac ceilalti, gasesc motivatii sa te salute desi nu ii cunosti, vor oarecum sa iti intre in viata.
doinapopescu1948: Inseamna ca eu locuiesc intr-un bloc atipic. Probabil ca pe dupa perdele vad totul dar nu sunt prea comunicativi. Locuiesc de aprox. 3 ani aici si cunosc foarte putina lume. Explicatia ar fi ca blocul a fost de cadre MAI pana la revolutie.
martor_urban: La mine in bloc toti stiu tot. Cred ca au lucrat la serviciile secrete.
doinapopescu1948: Am si eu un vecin care a fost securist si la o remarca a mea mi-a raspuns cu: “noi stim tot”.
martor_urban: Nu l-ai intrebat care “noi”? Sa stim si noi ceilalti cine sint ei.
doinapopescu1948: Nu, ca nu-mi plac altercatiile dar el e cel cu teava montata in parcare. (n.m. http://doinapopescu.hotnews.ro/2007/02/09/parcari/ )
martor_urban: Asta explica dexteritatea cu care parcheaza.
doina popescu: Si cand m-a povestit era revoltat ca n-a putut sa-l convinga si pe doctorul din stanga sa monteze si el o teava�
martor_urban: Vezi ca se intimpla si la tine in bloc ceea ce se intimpla peste tot? Unul de la mine din bloc a convins ADP-ul sa ii faca loc de parcare special. L-am intrebat pe directorul de la ADP 1 intilnindu-l intimplator de ce a facut asta? Stii ce mi-a raspuns? Ca omul e nebun si venea zilnic la ADP si a preferat sa ii faca loc.
doinapopescu1948: Poate ca firea mea de ardeleanca e de vina. Nu stiu sa trag omul de limba dar stiu sa ascult daca vine el la mine. Cand eram in anul 5 de facultate si am luat prima data contact cu capitala, am ranas cu gura cascata cand la o cafea un bucurestean ne-a povestit (eram cu mai multi colegi) toata viata lui intr-un sfert de ora. Asa ceva in Ardeal nu se intampla.
martor_urban: eu am stat 3 ani in cluj. in blocul unde inchiriasem un apartament erau numai dementi. in stinga unul care intr-o seara a alegat pe amantul nestei cu cutitul, sub mine un ofiter de armata care cind era beat asculta beatles la maxim de nu puteai nici sa iti auzi gindurile (macar nu asculta manele), iar in dreapta era un mos care era surd si asculta in fiecare duminca la maxim viata satului.
doinapopescu1948: N-ai nimerit in cartierul care trebuia. La mama e prea liniste. Au si aia o dambla .Usile din spate si din fata sunt vesnic deschise si e un curent de te ia apa. Si au inchis toate ghenele (blocul e de 10 etaje) pentru ca se infunda toboganul.
martor_urban: si unde arunca gunoiul?
doinapopescu1948: Au comandat niste pubele uriase care sunt la coltul blocului. Iti dai seama! Mama la 88 ani o asteapta pe sora mea sa-i duca gunoiul. Peste tot sint anomalii.
martor_urban: cred ca anomalia majora a acestei tari este poporul ei. politicienii, primarii, sefii de bloc, nu au fost trimisi de extraterestri. sint dintre noi.
crezi ca presedintele romaniei ar trebui sa stea la bloc macar o saptamina pe luna?
doinapopescu1948: Da si nu numai el. Eu pe Ceausescu nu l-as fi impuscat. As fi creat o atmosfera ca pe vremea lui, l-as fi mutat la etajul 10, sa-i ploua in cap, fara apa, caldura, si gaze (am gatit 7 ani numai noaptea din cauza gazelor) cu ratie la alimente si cu cozi. Sa vada si el ce ne-a facut!
martor_urban: buna ideea. am si eu una. as amenda constitutia si as introduce ca obligatie sa nu poti candida la presedintia romaniei daca nu ai fost presedinte de bloc. ce zici de idee?
doinapopescu1948: FOARTE BUNA! (n.m. aici a introdus un emoticon cu risul).
martor_urban: ai invatat sa folosesti emoticons. a fost bun si interviul asta la ceva.
doinapopescu1948: Ti-am spus ca am la batranete o jucarie noua careia inca nu-i cunosc toate posibilitatiile.
—
(realizat pe PowerBook G4, software YM v. 3.0 beta 1)
Doina Popescu (id: doinapopescu1948) este autoarea Blog de bloc: doinapopescu.hotnews.ro
Razvan Ion (id: martor_urban) este autorului blogului Martor Urban: http://ion.pavilionmagazine.org
Timplari spioni
Vineri ma bucuram ca intru in week-end si nimic grav nu se mai poate intimpla. Ce naivitate. De unde atita� Doi balamuti care lucrau undeva la o fabrica din Irak (una de apa�nu grea, dom�le, plata) s-au apucat sa filmeze printr-o baza americana sa aiba ce arata acasa la vecini. Americanii la fel de balamuti ii aresteaza pe motiv de spionaj. Chiar ma gindeam daca nu cumva prostia este ceea ce uneste poporul american si roman� Ma rog� Dupa ce toata povestea asta rasufla in presa, apar si scandalurile de rigoare. Final apoteotic: dupa o zi de scandal romanii sint eliberati, americanii primesc pastile pentru nervi si ministrul de externe se trezeste demisionar pe la Viena unde era in concediu. Mai romaneste de atit nici ca se poate. Apropo, spionii erau unul timplar, altul electrician. Sa mai ziceti ca suprarealismul a fost doar un curent in arta.
Masini Windows
Joi era sa ma calce masina lui Bill Gates. Uite asa. Ce cautam eu asa de dimineata prin centru? Buna intrebare. Insa nu raspund la ea ca ar trebui sa intru in detalii tehnice inutile (de unde veneam, cum am cunoscut persoana cu o seara inainte, chestiuni dintr-astea). Deci, dau sa traversez si nu ma uit in nici o parte (nu imi bausem cafeaua si inca dormeam). Brusc imi dau seama dupa vuiet ca vine o magaoaie de masina (pentru mine toate sint mari avind in vedere ca eu am un Matiz). Sar ca un iepure aflat in bataia lunetei pina pe trotuar. Apuc doar sa vad in geamul masinii o mutra speriata. Nu stiu daca era Bill sau era un biet paznic de vedete. Dupa cum am zis eram prea adormit.
Cind mi-am baut cafeaua mai tirziu am realizat ca eu, fan Apple declarat, era sa fiu calcat de o masina Windows. Ar fi fost o moarte fara glorie. Tot e bine ca Windowsul da multe buguri asa ca am avut timp sa ma feresc.
Scuze politistilor carora le-am dat batai de cap si serviciilor secrete care credeau ca vreau sa arunc o bomba.
Rindeaua longitudinala
Zilele astea nu am facut mai nimic. Nu am avut chef. Probabil o sa ma concedieze. Cred ca jumatate dintre noi sintem in aceeasi situatie. Ma gindeam la un Partid al Nechefliilor. Cistigam alegerile si punem un presedinte fara chef de nimic.
Tot nefacind nimic am citit presa pe internet si m-am uitat la stiri (bine ca au invatat si ai nostri ca e util sa transmiti si pe internet). Cititnd presa am avut parte de o lectura suprarealista (o sa ziceti ca am eu ceva cu acest curent, dar daca se potriveste la noi ce sa fac?!). Cei doi spioni timplaro-electricieni arestati in Irak au fost eliberati si au acordat un interviu pentru radio Romania Actualitati, preluat de presa scrisa. Ce e asa fantastic in interviu? Pai totul. In primul rind oamenii ne ureaza “Craciun Fericit” in plin februarie. Dragut din partea lor. Nu inteleg care Craciun, dar o sa aflam noi. Ori ca se orienteaza dupa alt calendar ori ca au fost batuti in cap rau ca sa spuna tot ce spionau. Dar cea mai tare chestie domn’le este limbajul in care se exprimau suspomenitii: “personalul s-a divizat in functie de cerintele societatii”, “sa organizati un briefing in legatura cu legislatia”, “aportul major la eliberarea noastra”, “daca nu erau toate acestea, coroborate, detentia noastra se putea prelungi”. Sint foarte suparat ca bunicul meu, timplar si el, nu utiliza asa limbaj. Probabil ca fusese la o alta facultate de timplari. Mai pe seara i-am vazut in direct coborind din avion de parca venise vreun cap incoronat. Unul dintre ei, cu mutra de golan care fura portofele, cu ochelari de soare pe cap in plina noapte - asa vazuse probabil ca e trendy - este intrebat de un reporter: “cum se foloseste rindeaua longitudinal sau transversal?”. El, cu mimica de doctor docent honoris causa raspunde: “evident ca longitudinal”. Oare asta era raspunsul corect, ca nu m-am lamurit? Acum ce sa mai zic? Ori erau spioni ori erau timplari ori erau electricieni. Eu unul cred ca erau timplari-electricieni la o fabrica de spioni. Sa nu uit: interviul despre care vorbeam la inceput este semnat de colonel Benone Neagoe. Ca sa vezi…
Spitale sanatoase
Am avut o saptamina teribila.
Marti am fost sa imi ia singe pentru ceva analize anuale. Asa sint doctorii. Chiar daca nu ai nimic, ei te cauta pina gasesc ceva. Daca nu gasesc absolut nimic gasesc o modalitate de a-ti spune ca esti sanatos in niste termeni de crezi ca ai o boala terminala. Asa ca te mai duci sa repeti analizele de frica ca o sa se intimple ceva rau. Alt doctor, aceeasi poveste. La final un prieten de-al meu care lucreaza in Ministerul Sanatatii mi-a zis ca tocmai face o analiza de strategie pentru sanatate mintala. Ma gindeam ca pot sa servesc drept cobai.
Virginitatea ca devianta
Simbata am fost scos din apartamentul meu ce tine loc de turn de fildes sub amenintarea ca nu o sa mai primesc nici un telefon. Impins cu forta am intrat in locul de pierzanie determinat de amicii mei drept punct final.
Sexul urban este un nou concept printre analistii intimplarilor dintre trupuri goale. Urbanismul a transformat radical pina si modul de vinatoare sexuala. Amsterdamul nu te imbie la agatat, iti ofera un fel de coca-cola sexuala la vitrina, iar Parisul iti da pina si locul de actiune. Pe aici lucrurile sint un pic diferite. Plimbarea prin orasul de la picioarele noastre poate duce intre picioarele sexistilor de week-end.
Plimbarea prin barurile din downtown ma prabuseste apoteotic intr-un sex-biliard. Stiu ca nu ati mai auzit de asa ceva. Nici eu. Dar amicii mei auzisera. Citeva sexoase blonde cu pantaloni sau fuste super sub buci joaca biliard la vederea unor agasanti privitori plini de importanta si, evident, bani. Balanganeala atit�toarele perechi de bombeuri si a revarsatoarelor sutiene care stau a declansa o noua Hiroshima, duce la inevitabila plimbare cu Mercedesul pina la cel mai apropiat pat ferit de privirile indiscrete care ar putea transmite mesaje subliminale posesoarele perechii verighetei de la mina costumelor Armani.
Discutie despre inter-course intre mine si o juna plina de extrapolate sentimente de frustrare. �Virginitatea este o mare virtute. Barbatul va respecta mai mult sotia neinceputa, ca pe un cadou.� Ya, right! Apoi regulatul va deveni obicei, obiceiul va duce la ceea ce oricum s-ar fi intimplat si o va reintoarce la sarmalele din farfurie. Acelasi personaj: �Si este mai interesant sa refuzi pe motiv de virginitate. Asa devii mai interesanta si mult mai dorita.� Ca victima a unui viol, eventual. Sa ne intelegem: gindurile mele nu erau vocale. Nu de alta dar toate elementele de mai sus erau pazite strasnic de niste baieti cu mult aur si o dorinta de bataie ce o puteai citi in ochii lor mai abitir ca pe o carte - obiect de care nu auzisera niciodata.
Una bucata blonda conforma cu descrierea de mai sus: �Asculta, treaba e asa: virginitatea este o povara. Daca fac sex anal sau oral ma judeca ca astea sint deviante. Devianta e aia de se mitiie ca deschiderea o face numai cu inel. Dupa ce ca e urita mai face si figuri�.
Virginitatea ca devianta. Super cool!
Cind ajung acasa imi iau o pastila de somn pina luni ca nu se stie ce naiba le mai trece prin cap astora si mai aflu alte alea.
Supraveghere, arta si putere
Acest text este o varianta prescurtata a conferintei �Zero Privacy� tinuta de mine la Berkley, University of California, in octombrie 2004.
Societatea noastra devine din ce in ce mai orientata spre supraveghere. Un individ va avea din ce in ce mai multe camere si senzori pe strada si in casa. Scopul practic nu este acela de control social. Desigur, un asemenea dispozitiv este represiv, dar adevarul este ca perceptia noastra a inceput sa se schimbe dinaintea raspindirii acestui sistem tehnic.
Dataveillance, un termen pentru supraveghere [surveillance] care mi se pare mai aproape de realitate in lumea contemporana, face parte din noua era ce incepe cu Echelon, cel mai avansat sistem ce poate examina orice transmisie de date [de la posta electronica pina la camerele de pe strazi, de la carti de credit pina la analize ADN]. Sintem intr-o tranzitie de la starea de intimitate [asa cum era ea perceputa in orasul grec antic unde spatiul public si cel privat erau clar delimitate], la o stare de transparenta unde nimic nu este cu adevarat privat. Peretii devin din ce in ce mai transparenti.
Putem vorbi de o distopie, termen a carui intentie este sa defineasca opusul utopiei. In timp ce utopia descrie un loc imaginar, perfect, distopia este descrierea literara a unui viitor nedorit, evitabil, dar fezabil. Aceasta paradigma distopica este intr-adevar una edificatoare. Serveste scopului alertarii noastre in privinta curentelor sociale importante.
David Lyon, care foloseste cuvintul Panopticon [un neologism din limba greaca tradus aproximativ �locul de unde se vede totul�] ca o puternica metafora pentru intelegerea supravegherii electronice, spune ca traim intr-o �societate asemanatoare unei inchisori, unde observatori invizibili ne urmaresc amprentele digitale�. Totul este legat de viziune si transparenta, dar viziune si transparenta ce lucreaza intr-o singura directie. In folosul puterii. Ne simtim puternici cind urmarim pe cineva printr-o camera web fara ca acea persoana sa fie constienta de acest lucru.
In 1785, filozoful britanic Jeremy Bentham [1748-1832], fondator al doctrinei Utilitarismului, a inceput lucrul la un plan de inchisoare denumit Panopticon. Trasatura specifica acestui proiect este ca fiecare celula individuala poate fi supravegheata dintr-un turn de observatie care, insa, era impenetrabil vizual de catre detinuti. Deoarece detinutii nu puteau sti cu siguranta cind si daca sint observati, trebuiau sa presupuna ca erau. Astfel faptul de a fi observat cu adevarat era inlocuit cu posibilitatea de a fi observat. Ca rationalist, Bentham a presupus ca asta va duce la stapinirea delincventilor, deoarece pentru a evita pedeapsa, acestia vor trebui sa interiorizeze eficient disciplina. Intr-adevar, Bentham a tinut seama de aranjamentul panoptic, in care puterea functioneaza insasi prin intermediul proiectarii spatiale, ca o adevarata contributie la educatia omului, in spiritul Iluminarii.
Fiind mult timp subiectul dezbaterilor teoretice si politice, panopticon-ul a fost reintrodus in discutia filozofica contemporana in 1974 de catre filozoful francez Michel Foucault, care a insistat asupra rolului sau de model pentru construirea puterii, in ceea ce el numeste �societate disciplinara�. De atunci, spatiul controlat al panopticonului a devenit sinonim culturilor si practicilor de supraveghere ce au marcat lumea moderna atit de profund. Cind ezitam sa acceleram la semnalul rosu al semaforului intr-o intersectie unde vedem o cutie neagra, fara sa stim precis daca aceasta contine o camera, dar presupunem ca am putea fi supravegheati, actionam conform aceleiasi logici panoptice.
De la tehnologiile traditionale de imagine si urmarire pina la cele aproape invizibile, dar infinit mai puternice [dataveillance], acestea constituie astazi largul arsenal al controlului social. Totusi, pornind de la rolul central in genealogia supravegherii jucat de un model arhitectural, atentia va fi indreptata asupra relatiilor complexe dintre design si putere, dintre reprezentare si subiectivitate, dintre arhivare si opresiune. Daca un desen a putut deveni model pentru un intreg regim social al puterii in secolul al XVII-lea, in ce masura se schimba acel regim [daca se schimba] odata cu schimburile practicilor dominante reprezentationale? Ce se intimpla, cu alte cuvinte, cind am reconceput panopticon-ul in termenii practicilor de imagine in infrarosu, vedere termica sau imagini prin satelit? Intr-adevar, care sint consecintele sociale si politice ale unei culturi de supraveghere ce se bazeaza din ce in ce mai mult pe logica non-fenomenala de adunare si agregare a datelor?
Una din formele de supraveghere acceptate in mod voyeur este televiziunea. Ea a devenit forma de supraveghere prin reality show-urile in care privitorul este sub supraveghere prin determinare si sterge delimitarea dintre viata privata si cea publica. Este acelasi tip de exhibitionism ca si in cazul camerelor web. Iata atitudini pe care istoria supravegherii le va marca, fara a le putea analiza corect.
Inregistrarea propriilor noastre experiente este o forma de supraveghere. Ar putea fi o forma de auto-analiza prin perspectiva privitorului. Ar putea fi totodata o forma de a atrage publicul, cel expus fiind un necunoscut in viata reala, iar prin expunere, acesta devine un produs multimedia dorit. Pe de alta parte, ar putea fi o situatie de tipul �ma simt singur fara camera�.
Internetul a fost invadat de web site-urile �webcam� ce urmeaza logica filmului lui Peter Weir, �Truman Show�. Pe aceste site-uri, putem urmari in continuu un eveniment sau un loc: viata unei persoane in apartamentul acesteia, vedere asupra unei strazi etc. Nu cumva acest curent afiseaza aceeasi nevoie urgenta de o fantasmatica Privire A Altora ce serveste ca o garantie a subiectului de a fi: �exist atita timp cit sint privit�? [Similar cu fenomenul subliniat de Claude Lefort, al televizorului care este tot timpul pornit, chiar daca nimeni nu il urmareste � ceea ce serveste ca minima garantie a existentei unei legaturi sociale]. Ceea ce obtinem aici este o tragi-comica inversare a notiunii Bentham-Orwelliene de societate-panopticon in care toti sintem [probabil] �intotdeauna observati� si nu avem unde sa ne ascundem de omniprezenta privire a Puterii: azi, nelinistea pare sa porneasca din posibilitatea de a NU fi expusi la privirea Celorlalti tot timpul, asa ca subiectul are nevoie de privirea camerei ca garantie ontologica a existentei sale.
Aceasta tendinta si-a atins maximul in popularul show TV, ironic intitulat Big Brother. Acum exista deja un termen trivial stabilit pentru acesta: �reality soap�. Show-ul merge mai departe decit in �Truman Show�. Truman crede in continuare ca el traieste intr-o comunitate adevarata. In contrast cu Big Brother in care subiectii/actorii isi joaca rolurile intr-un spatiu izolat artificial, asadar fictiunea devine greu de distins de realitate. Deasemenea, spectatorul este sub supraveghere. Acesta este implicat in spectacol din cind in cind pentru a co-determina ce se va intimpla mai departe. Distinctia dintre viata reala si viata jucata este deci �deconstruita�: intr-un fel, cele doua coincid, din moment ce personajele isi joaca propria �viata reala�, adica, literalmente se interpreteaza pe ei insisi in rolurile lor de pe ecran [aici, paradoxul benthamian al auto-simbolului este in sfirsit realizat: actorii �arats ca ei insisi�].
Un alt exemplu in acelasi sens este sexul virtual, intermediat de camerele web. Notiunea comuna de masturbare este aceea a �actului sexual cu un partener imaginar�: o fac cu mine insumi, in timp ce imi imaginez ca o fac cu altcineva.
Daca �sexul real� nu este decit masturbare cu un partener real? Daca Big Brother indica de fapt o structura universala? Daca este reproducerea unui univers real intr-o forma minimalizata doar pentru a ne da un indiciu pe care il ignoram constient? Daca in viata reala nu sintem ceea ce ne imaginam ca sintem si doar jucam rolul nostru?
Ce are asta in final de-a face cu arta? Nu este adevarat ca arta este un lucru privat ce devine public? Inspirat din fantasmele, imaginatia si gindurile noastre? Asta este conexiunea dintre supraveghere si arta. Arta este un bun mediu pentru a ne expune pe noi insine fara teama de consecinte. Arta este modalitatea de a ne arata in public. Intr-un fel, acesta este modul nostru prin care supraveghem societatea si o dezvaluim ei insusi dintr-un punct de vedere subiectiv. Aici este aparenta diferenta dintre supravegherea cctv [sistem de supraveghere cu circuit inchis], Echelon etc. si supravegherea prin arta. Nu sintem obiectivi. Dar supravegherea tehnica este obiectiva? Nu poate fi modificata?
Despre mine in ZF
NEVOIA DE MODELE
Alergatorul de cursa lunga (I+II)
de Cristian Crisbasan
Prin 2002 am dat peste o publicatie online de arta vizuala. Initial, am crezut ca este un site strain, apoi ca e facut de niste artisti romani care traiesc in Occident. Nici una, nici alta. Era fostul artphoto - actualul Pavilion -, vehiculul de comunicare al miscarii artistice cu acelasi nume fondate de Razvan Ion.
Tot ce vedeam acolo era ca o gura de aer proaspat. In peisajul prafuit, retrograd si mediocru al site-urilor autohtone dedicate artelor vizuale, “artphoto” era perfect racordata la nivelul de sus al artei contemporane internationale.
La scurta vreme, “artphoto” avea sa apara si tiparita, devenind repede una dintre cele mai bune publicatii de gen din Europa.
Si am constatat - inca o data - aceasta schizofrenie: lucruri apreciate ca foarte valoroase “afara” in tara sunt necunoscute. Astazi, devenita Pavilion, dupa niste ani de lupta revista a reusit sa-si impuna valoarea internationala si in tara. Iar aceasta miscare artistica - prin mijloacele ei de comunicare - a fost si este un excelent ambasador al Romaniei in strainatate.
Pentru toate aceste merite scriu astazi despre Razvan Ion. Artist vizual de valoare, teoretician profesionist al noilor mijloace artistice contemporane (imagine digitala, video, new media, instalatii), curator, scriitor, Razvan Ion este si un bun manager cultural, specie extrem de rara la noi. Personaj controversat, incomod, liber in gandire, fara frica si complexe, orgolios, enervant de tenace, invidiat pana la disperare si ura, Razvan Ion a reusit, in ciuda tuturor obstacolelor si capcanelor, sa razbata pana la urma. Pentru mine este tot ceea ce conteaza: valoarea rezultatelor muncii lui. Pentru ca dupa el, ca dupa fiecare dintre noi, asta este tot ce va ramane.
Razvan Ion s-a nascut la 24 mai 1970, in Bucuresti. La 14 ani, primeste cadou de la tatal lui un aparat foto Smena. Face fotografii, dar fara sa-si dea seama, pe atunci, ca asta va fi calea lui.
In 1988, dupa liceu, primul sau loc de munca este acela de sculer-matriter la “Electronica”. Intra apoi la Facultatea de romana-engleza a Universitatii Bucuresti. In 1990 este batut crunt de mineri si, marcat profund de aceasta experienta, se apuca de jurnalism, ca forma de protest. In 1991, intra, prin concurs, reporter la Romania libera. Aici face parte din echipa care a descoperit celebra “groapa de la Berevoiesti”. Se muta la Tineretul liber iar, in 1994, are sansa de a-si continua studiile in Olanda. Acolo sta pana in 1998, studiind literatura comparata. In toti acesti ani continua sa faca fotografii.
Insa abia in 1999 vine momentul de cotitura. Cineva din afara tarii (Franta) vede niste fotografii facute de Razvan si-i organizeaza prima expozitie personala, la Muzeul National de Arta din Cluj. Este momentul in care realizeaza ca pentru asta este facut si capata incredere in talentul sau de artist vizual.
In 2002 lanseaza editia online (website), iar in 2003 pe cea tiparita a revistei artphoto. Cu proiectul artphoto el afirma clar si public crezul sau: arta cu implicare sociala si politica.
Revista creste constant, este tot mai apreciata de elitele artei contemporane europene, fapt ce-l ajuta pe Razvan Ion sa organizeze in 2005 la Bucuresti, impreuna cu Eugen Radescu, un festival international de arta contemporana care, datorita succesului avut, se transforma in 2006 in prima editie a Bienalei de Arta Contemporana de la Bucuresti. Prestigiul european al lui Razvan Ion il ajuta sa-l aduca pe unul dintre cei mai buni curatori ai momentului - Zsolt Petranyi -, precum si un grup de valorosi artisti contemporani din Occident. Tot in 2006, artphoto devine Pavilion, revista de arta si cultura contemporana, distribuita pe 5 continente.
Razvan Ion a avut pana acum, in tara si strainatate, 12 expozitii personale si peste 35 de grup. A fost visiting professor la Facultatea de Arte a Universitatii Berkeley din California in 2004, iar anul acesta va tine un curs la Facultatea de Arte a Universitatii Derby din Marea Britanie. A beneficiat de un rezidentiat artistic la New York si San Francisco (2004) si anul acesta va fi artist-rezident la Londra.
A fost invitat sa tina numeroase lectures in institutii de arta si cultura din tara si strainatate, pe una dintre temele sale de specializare: surveillance, art and politics.
In 2004 a publicat prima carte de autor “visual_wittness”, cu eseuri despre creatia sa semnate de Tetsuo Kogawa, Lev Manovich, Mark Durden, Zsolt Petranyi si Dana Altman.
A reusit sa-l aduca in tara pentru prima oara (in 2005) - pentru o sesiune de portfolio reviews si conferinte - pe marele artist vizual german Andreas Muller-Pohle, editorul prestigioasei si longevivei reviste European Photography.
Dar, mai presus de toate, Razvan Ion a reusit sa convinga elitele artei contemporane mondiale ca in Romania exista tineri artisti care tin pasul cu mersul actual al artei si, mai ales, cu dezvoltarea noilor mijloace de exprimare artistica: imaginea digitala, video, new-media, instalatiile si computerul. Iar prima Bienala de Arta Contemporana de la Bucuresti (26 mai - 27 iunie 2006) a demonstrat cu prisosinta asta.
Plecat de la postul de sculer-matriter la Electronica (in 1988) si ajuns astazi unul dintre valorosii artisti vizuali si teoreticieni europeni, l-am intrebat pe Razvan Ion ce a fost cel mai greu in tot acest parcurs al sau. Si mi-a raspuns la fel ca 95% din cei pe care i-am portretizat pana acum: mentalitatile retrograde si reactionare din Romania. Si lipsa de respect. “Odata, am fost scuipat de unul care conducea un mare BMW 4×4 pe contrasens doar fiindca eu am un amarat de Matiz si-i stateam in cale”.
Care ar fi coordonatele esentiale ale vietii sale?
“Jumatatea mea, laptop-ul meu Apple, revista PAVILION, cartile mele si pisica Toth… Viata mea personala se identifica cu cea profesionala. Nu dau raportul nimanui, nu semnez condica”. Ii este greu sa nominalizeze trei carti - lista e prea lunga. Imi spune totusi, dupa cateva momente de gandire: Meteorii de Michel Tournier, Idiotul de Dostoievski si Viata politica a trupurilor moarte de Katherine Verdery.
Ce planuri de viitor are? Revista PAVILION, organizarea urmatoarelor editii ale Bienalei de la Bucuresti si, mai ales, o mai mare implicare in politic, in spatiul public. “A venit momentul sa ma concentrez mai mult pe latura politica a demersului meu artistic. Am decis sa ma implic in viata sociala ca om politic. Deocamdata invat si ma adaptez, dar hotararea e luata. Eu cred ca voi putea schimba ceva in bine mai mult decat au facut altii pana acum. Nu vreau sa schimb societatea, ci clasa politica din interior. Pana acum, clasa politica s-a mulat doar pe o societate mediocra, fara sa aduca un proiect de mentalitate noua, moderna, europeana, fara sa forteze schimbarea prin aplicarea consecventa a unei strategii pe termen lung, cu directie clara. Clasa politica ar fi trebuit sa traga societatea dupa ea, impunandu-si proiectul cu fermitate. Este clar ca o clasa politica ce reflecta 100% societatea romaneasca asa cum este ea acum este o solutie gresita, care impiedica progresul. Se intampla asa de peste 16 ani. Nu poti aplica reforme care cer un anumit tip de mentalitate intr-o societate care are o mentalitate opusa. Pana acum, clasa politica n-a facut decat sa pacaleasca oamenii ca sa le ia voturile in folos propriu”.
Va reusi? Ramane de vazut. Dar este clar ca in zona artistica, prin ceea ce a facut pana acum, Razvan Ion a reusit sa schimbe ceva.
Publicat in Ziarul Financiar, 22 septembrie 2006/13 octombrie 2006
Declaratie politica
Nu cred ca unii sint mai buni, nici ca altii sint mai rai.
Cred ca trebuie schimbat ceva.
