Profunzimea superficialitatii

Profunzimea mea are de suferit. Zilele acestea vrea sa fiu si sint superficial. E asa de bine. Intre citeva texte pe care trebuie sa le scriu si doua carti care asteapta sa fie terminate de urgenta, fac mici incursiuni de shopping. Remarc tineri si mai putin tineri, simpatici, imbracati frumos, pe biciclete dragute, veseli, zimbind. Sigur, nu sint in Bucuresti. Nici in Romania. Asa de bine este sa ii privesti pe frumosii trecatori ai altor popoare. Ai nostri sint plati, terni, neremarcabili, ca si parintii si bunicii lor. Ma gindeam azi ca atunci cind copii vor deveni complet diferiti de parinti vom putea spune ca am inceput ascensiunea pe curba lui Gauss. Si cind batrinii nostri vor intelege ca nu banii ii fac pe altii sa se imbrace frumos si sa citeasca altceva decit Paulo Coelho.

Mai jos citeva exemple (fotografiile sint din Helsinki, New York, Stockholm, Londra). De departe cea mai spectaculoasa strada este cea londoneza.
Promit sa revin cu imagini din Bucuresti daca gasesc ceva interesant.

P.S. Nu am scris de ceva vreme, insa am absentat motivat. Am calatorit foarte mult si am pregatit noul nostru centru de arta contemporana (o sa dau detalii ceva mai incolo, aproape de deschidere).