Noii specialisti ai Noii Romanii
dupa cei 15000 de specialisti ai lui Constantinescu, urmeaza cei 2 specialisti ai MNAC-ului
Pe 11 octombrie, pe site-ul Ministerului Culturii si Cultelor (MCC) a aparut o stire prin care se anunta ca MCC achizitioneaza, prin Muzeul National de Arta Contemporana (MNAC), lucrari de arta plastica romaneasca, acestea urmind a fi achizitionate si evaluate de catre o comisie. Miercuri dupa-amiaza s-au intrunit mai multi artisti contemporani, curatori si galeristi, nemultumiti de ordinul ministerului, si au conceput si semnat o scrisoare deschisa catre Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii si Cultelor. Cei 39 de semnatari, dintre care fac parte si Daniel Gontz, Dan Popescu, Matei Caltea, Dumitru Gorzo, Gili Mocanu, Vlad Nanca, Sorin Tara, Mihnea Mircan, protesteaza public fata de ordinul MCC si, asa cum se arata in scrisoare, „doresc sa puna in evidenta faptul ca sistemul prin care sint facute achizitiile este unul prost gindit. El este ineficient, discriminatoriu si contrar oricaror cutume europene“. Ieri, galeristul Dan Popescu si artistul Daniel Gontz au organizat, la H’Art Gallery, o conferinta de presa in cadrul careia au prezentat scrisoarea de protest.
Concret, protestatarii nu sint de acord cu maniera de achizitionare a lucrarilor de arta contemporana, selectia fiind facuta de MCC, si nu de MNAC. Semnatarii considera ca „selectia ar trebui facuta de o comisie a MNAC formata din curatori angajati ai MNAC, adica din persoane constiente, responsabile si direct implicate in colectia institutiei din care fac parte“. Pe site-ul MCC se arata ca respectiva comisie va fi „constituita din specialisti in domeniu recunoscuti pentru competenta profesionala si pentru probitatea morala, numiti prin Ordin al Ministerului Culturii si Cultelor“, insa nu este mentionata componenta acestei echipe. Protestatarii mai insista asupra faptului ca timpul acordat de comisie pentru selectie este insuficient: cei 7 sau 8 membri ai acesteia trebuie sa aleaga in aproximativ 10 ore dintr-un volum de circa 600 de lucrari, ceea ce inseamna ca „patrimoniul national de arta plastica se creeaza printr-o selectie de o lucrare pe minut, ceea ce este cel putin bizar“, se revolta semnatarii.
(Cotidianul, 2 noiembrie 2007)
sa inteleg ca exista niste criterii prin care se considera (de catre semnatarii protestului) ca Mihnea Mircan sau Oana Tanase sunt mai “specialisti” decat oamenii ministrului.
sunt foarte curios care sunt considerentele prin care s-a ajuns la o astfel de concluzie.
a scrie la o fituica distribuita gratuit te face mai responsabil si calitativ mai bun decat unul dintre functionarii MCC?
a urma cursurile Academiei de Arta din Bucuresti – pe banda rulanta – te face mai “specialist” decat un biet critic de arta imbatranit in birocratia romaneasca?
inclin sa cred ca nu!
motivele pentru scandal sunt altele…
banii!
banii si falsa putere pe care ti-o poate oferi faptul ca te afli sub obladuirea unei institutii corupte si nerecunoscute de nimeni dincolo de Nadlac.
spurcam tot ce atingem
imi amintesc in campania pentru referendumul pentru demiterea Presedintelui cum vroiau sa iasa din anonimat cateva personaje zguduite de excese histrionice. personajele doareau sa iasa din anonimat altfel decat prin ceea ce fac. si atunci s-au apucat sa faca stenciluri prin Bucuresti. actiunea dorea sa poarte un fel de mesaj social-politic indreptat impotriva celor ce vroiau sa voteze NU la referendum. din nefericire pentru cvasi-necunoscutii artisti, actiunea lor a decazut (daca mai avea cum) intr-un patetism greu de digerat.
am sa redau mai jos pasaje din ce scriam in mai 2007, pentru re-memorare:
…
sunt complet impotriva celor ce, sub obladuirea unor institutii corupte, isi permit mojicia de a lovi intr-un sistem democratic, fara nicio motivatie artistica sau de altfel ci doar manati de propria nimicnicie
interesele artei contemporane au fost de mult compromise
coruptia, mojicia, mizeria morala a unora, prostia si infatuarea altora, lipsa de talent s-au institutionalizat
nu pot decat sa-i deplang pe cei ce, de dragul de a fi cunoscuti cu orice pret, de dragul de a bagateliza si maneliza arta, isi dezvaluie propria mizerie ce construieste fiinta lor.
ma intereseaza prea putin meditatiile la republicile parlamentare, atunci cand eu traiesc intr-o republica semi-prezidentiala, condusa de un Parlament murdar, o Curte Constitutionala compromisa si o Constitutie de fatada
ma intereseaza prea putin moralitatea renuntarii la demisie a lui Traian Basescu atata vreme cat lupta politica a devenit subiect de prost-gust pentru artisti de prost-gust
mesajul si implicarea politica a unui artist are relevanta daca artistul cunoaste realitatea socio-politica in care traieste,
atat timp cat “mesajul” unui artist este dictat de propriile interese meschine sau este dictat de “gasca” din jurul sau tot ceea ce face acel artist, devine la fel de trist ca insasi persoana sa.
artistul roman de stanga
nu citeste
nu se implica
nu-l intereseaza nimic
insa
are intotdeauna opinii formulate in urma unor ample cautari pe google
etc,
etc,
sur-savoir-ul artistului roman este cauza imprudentei sale de a se considera si important. crezand ca detine o supracunoastere a realitatilor imediate pe plan cultural, social si politic artistul roman isi ignora propriile dorinte si propria persoana devenind astfel un instrument de propaganda pentru altii
artistul roman este destul de atent la mesajele stangiste fara a le cuprinde insa sensurile
le place sa auda ca toti trebuie sa fim egali
le place sa auda ca istoria este istoria luptei de clasa
e trendy sa te alaturi, macar ideologic, celor ce lupta impotriva capitalizarii si globalizarii
life-style-ul asta de stanga e trendy si interesant pentru niste pusti care nu au nicio curiozitate intelectuala
singura lor curiozitate este ce ofera MNAC-ul la “happy hour”
artistul roman este mai degraba artizan decat artist.
artistul creeaza ceva, se exprima si nu imita si nici nu transcede
artizanul insa imita, copiaza, descopera, nu argumenteaza si nu deduce, nu inventeaza, nu argumenteaza
arta este trendy pentru tanarul artist roman
arta, va recomand, ar trebui sa fie expresie
dincolo de a fi un spirit grandios ce traieste in dileme artistul tanar roman este un barbar needucat ce incearca patetic sa impinga limitele esteticii si eticii
de aceea, compatimesc artistul roman care a renuntat la libertatea de a actiona, de a alege si s-a supus mizeriei institutionalizate
6 Comments »
RSS feed for comments on this post.
Leave a comment
Line and paragraph breaks automatic, e-mail address never displayed, HTML allowed: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>
Draga Eugen,
un muzeu sau institutie care achizitioneaza lucrari trebuie sa o faca in urma unei nevoi, sau a unei politici pe care si-o asuma si fata de care este responsabil. Astfel consider ca numai curatorii angajati, cu carte de munca si energie, pot intelege si aplica politica respectiva, tot odata ramanand 100% responsabili. Cred ca am obosit cu toti sa vedem muzee care se vaita ca au mainile legate! E timpul sa vedem institutii care propun ceva chiar cu riscul esecului!
numai bine!
Comment by matei caltia — November 2, 2007 @ 11:51 pm
P.S. Astept sa subscrieti si voi cred ca e timpul sa se constientizeze nevoia unui sistem liberal in favoarea actualului sistem etatist-comunist!
Iar pe 16 noiembrie va astept la galerie … zic eu la cea mai buna expozitie de pana acum!
Comment by matei caltia — November 2, 2007 @ 11:58 pm
Nu inteleg de ce exista aceasta lupta de clasa intre artist si institutie. Se pare ca motivele sunt unele strict personale in ceea ce priveste demararea unui protest de catre o categorie foarte stricta de operatori culturali. Faptul ca artistii insisi sunt chemati pentru a oferi spre achizitie propriile creatii este un gest democratic si transparent. Iar faptul ca se respecta confidentialitatea comisiei de selectie este iarasi un gest profesional corect, deoarece lumea artei este foarte mica si bazata pe relatii interumane foarte stranse. Criteriile fiind esentialmente subiective, ar fi fost foarte usor ca jocurile sa fie facute din start, fara prezenta unei adevarate selectii. Ba mai mult, nu este toata lumea obligata sa se inscrie, ca nu mai traim acum 20-30 ani si nici nu putem pretinde ca artistii se intretin din vanzari. Iar daca galeriile nu le permit contractual artistilor reprezentati sa activeze independent si sa colaboreze si cu alte institutii, atunci ele ar trebui sa se gandeasca la o schimbare de politica in aceste cazuri inopinate. Mai ales ca arta romaneasca nu inseamna, calitativ, doar 5 artisti pompati si 500 membri UAP fara ocupatie. Multe salutari si terminati cu prostiile!
Comment by Teodor Vasilescu — November 4, 2007 @ 1:57 am
Am dat o replica acestui articol aici
Comment by baldovin — November 5, 2007 @ 2:15 pm
ok. Insa as fi vrut mai mult precizari in legatura cu “personaje zguduite de excese histrionice” care “doareau sa iasa din anonimat altfel decat prin ceea ce fac” si atunci “s-au apucat sa faca stenciluri prin Bucuresti”. Pe de o parte ma bucur ca nu am fost vizat, in sa nu m-as fi intristat prea mult daca as fi fost. Insa, pentru cultura mea urbana as dori sa stiu care au fost acele personaje?
Toate bune!
Comment by baldovin — November 6, 2007 @ 10:19 am
este adevarat? vlad nanca, bejenaru, gorzo, acostioaei, benera, ilfoveanu
au vindut la mnac de curind? in cadrul achizitiilor?
Comment by Marinescu Eugen — December 10, 2007 @ 2:33 pm