Un Lenin parfumat cu putin sclipici

Din cind in cind vizitez Palatul Mogosoaia. Este un loc in care ador sa merg in timpul saptaminii, atunci cind manelistii, semidoctii, imbogatitii tranzitiei si grataragii lipsesc cu desavirsire. Ma rog, nu chiar cu desavirsire caci ma uit la ei peste lac, chiar daca nu vreau privelistea fiind schimbata radical de kitchul caselor demente, aruncate pe ici-colo de un arhitect bolnav. Multe s-au schimbat aici. Copii se joaca pe mormintele din parc, manelistii isi arunca trufas gunoaiele intr-un fel de marcare de teritoriu, clasa kitch isi aduc puradeii sa zburde liber peste florile din fata palatului. Au aparut si camere de supraveghere care cred ca nu merg ori sint urmarite de un gardian care fiind din aceleasi categorii i se pare normal ce se intimpla acolo.
Dupa cum spuneam multe s-au schimbat. Nimic in bine.
De fiecare data vizitez cele doua statui care se odihnesc in spatele gardului de caramida: dr. Petru Groza si V.I. Lenin. Ma amuza cum i-am aruncat undeva unde sa nu fie vazuti. Asa cum ne-am cumparat tricouri cu sclipici insa mirosim a transpiratie. Asa cum ne-am cumparat masini scumpe dar umblam in slapi.
Apropo: din ultimele cercetari a rezultat ca sintem pe ultimul loc la consumul de sapun si detergent in UE, insa sintem pe primele locuri la consumul de parfum. Nici nu vrea sa stiu cum este asta in practica.

No Comments »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Line and paragraph breaks automatic, e-mail address never displayed, HTML allowed: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>