_
.01 the eggs .02 the toothbrush .03 apparatus
_
OUALE
Stau si ma uit ca prostul la ouale insirate ordonat, fiecare cu culcusul lor, in frigiderul ala inghetat.
Viata pusa la pastrare.
Inghetata, oprita exact la un pas de a se multiplica.
Astept ca din fiecare ou sa iasa ceva. Sint sigur ca nu o sa iasa.
Cel putin nu ceva care sa miste.
Daca se crapa coaja si iese ceva as privi acest lucru ca pe o victorie majora a dorintelor mele.
Nimic implinit duce la dorinta a ceva implinit. Poate se implineste craparea crustei asteia.
Ma uit dar nimic nu se misca. Doar eu nerabdator.
Imi trece prin minte ca daca dezghet frigiderul minunea se va intimpla mai repede.
Aprind aragazul din care iese ceva stupid si cleios. Iak! Asta este mintea mea gelatinoasa ca o proiectie pe ochiul aragazului.
Oh!… Asta imi aminteste de oua. Definitia “ochiului din oua”: moartea mortii. Sa ucizi deja ceea ce ai ucis odata.
Gelatina aia de pe aragaz curge in continuare si mi-a inundat podeaua. Ies din bucatarie, dar stau cu ochii pe oua.
Nu vreau sa pierd momentul invierii mortii. Daca pierd asta sint pierdut.
Mi-am pierdut si ochelarii. Ii vad plutind pe gelatina aceea.
My God! Ce cretin sint. Ii pusesem pe aragaz. Ce dracu’ puteam face cu ei pe aragaz.
Fac un pas inauntrul bucatariei. Piciorul imi dispare brusc in porcaria care se intinde din ce in ce mai tare.
Ciudat este ca mizga aia nu depaseste pragul bucatariei. Parca se opreste intr-un geam inexistent.
Nici nu mai simt piciorul. Ma sperii si il retrag urgent. Nu am nici curajul si nici dementa de a face pasul acela.
Mi-e frica. Al dracu de frica de tot cee ce se petrece in jurul meu.
Acum vad ca din televizor incep sa coboare pui de tot felul de animale. Il uitasem pe Animal Planet.
Pentru doua oara imi trece prin minte ca sint complet idiot. Nimic nu stiu a face cum trebuie.
Mai ramine sa descopar ca apa de la veceu nu e trasa si sa incep a inota in propriile mele fecale. Fug la baie.
Bineinteles ca pentru a treia ora imi dau seama de imbecilitatea mea nativa. Rahati pluteau peste tot.
Noroc ca si ei, ca si mizga din bucatarie si puii din sufragerie se opresc la prag ca si cum acolo e o granita si li se termina jurisdictia.
Soneria de la usa tipa ca apucata dar nu am nici un chef sa deschid sa vada toata lumea porcaria din casa mea.
Tiuie a dracului de nu se mai opreste. Parca a luat foc ceva. Cine o fi …
Ma duc la bucatarie sa vad unde a ajuns mizga cea clisosa… Aproape de tavan.
Ochelarii mei aflati on top se pregatesc sa fie striviti de chestia aia mucilaginoasa care tot curge din aragaz.
Dar alceva ma preocupa : sa nu acopere ouale.
Ma uit la ele si parca substanta aia ocoleste fix usa deschisa a frigiderului, unde le lasa loc sa respire.
Ma tot uit la ele si ma plictisesc.
La baie rahatii sint pina in tavan, in bucatarie porcaria aia verde si cu miros de vanilie mi-a strivit ochelarii, iar in sufragerie e o intreaga ferma de pui de toate felurile care urla de iti iau mintile, caci un hipopotam nu vrea sub nici o forma sa se impace cu un aligator sau o camila.
Mi se pare corespuzator.
Stau si ma uit bleg si flasc la ouale mele.
Aaaaaaa… Unul crapa.
Crapatura aia se face din ce in ce mai mare.
Urlu de fericire mai tare ca soneria de la intrare si hipopotamul cel tembel.
Prin crapatura oului se iveste un mic bot.
Ma uit cu atentie.
Ce mic si dragut aligator.
_
_
© 2002 razvan ion
